25 august 2015

O ALTĂ LIMBĂ MAI FRUMOASĂ NU-I...

   
   Biblioteca "Liviu Rebreanu", în colaborare cu Unitatea 1001, responsabilă căpitan Lilia Popov, şef servicii educaţie şi protecţie socială,
  au organizat o manifestare de suflet dedicată Zilei Independenţei R.M. şi sărbătorii „Limba noastră cea Română” cu genericul: "Dulcea mea Limbă Română". La întîlnirea cu ostaşii carabinieri au participat: poeta, cercetătoarea Lidia Grosu, aflată şi pe post de moderatoare, scriitoarea Marcela Mardare; tânărul poet Ion Zubco; actorul Sandu Aristin Cupcea; compozitor, interpret, instrumentist ,Anatol Mâtcu.
   Toţi cei prezenţi au subliniat, în luările de cuvânt, despre importanţa proclamării (la 1989) a independenţei R.M. şi declararea limbii române ca limbă de stat vorbită în acest spaţiu, cu revenirea la veşmântul ei latin care îi aparţine, mesaj prin care tinerii au fost îndemnaţi atât prin prezentările artistice, cât şi prin discurs, la consolidarea întru protejarea limbii române, la vorbirea ei corectă şi coerentă, la evitarea rusismelor şi calchierilor, la păstrarea  valorilor naţionale obţinute în condiţii foarte complcate în spaţiul românesc basarabean.
   Moderatoarea Lidia Grosu a salutat  prezenţa personalităţilor şi le-a mulţumit  ostaşilor pentru dorinţa de a se apropia de cărţi, aşadar, de a cunoaşte pe această cale un şir de personalităţi din domeniul culturii, inclusiv scriitori, întâlnirile de acest gen devenind o tradiţie a acestor două instituţii de stat. Oferindu-se să-i prezinte pe parcurs pe cei invitaţi  prin însuşi intermediul creaţiei acestora, autoarea a chemat în continuare la o consolidare întru a ne vorbi limba corect, coerent, fără a admite rusisme şi calchieri. Ea a lecturat câteva din poemele sale dedicate naţiunii, limbii române, dar şi un imn carabinierilor din această unitate.
   Prezentând-o pe scriitoarea Marcela Mardare, Lidia Grosu a menţionat:" Verticalitatea discursului liric al poetei Marcela Mardare îl constituie dorul de libertate, iubirea pentru tot şi toate („nu vreau slavă / nici mărire / caut planeta „iubire”), dar îndeosebi dorul de moralitate, al cărui postament sunt toate calităţile pozitive care îl perfecţionează şi îl înnobilează încontinuu pe om, acestea fiind o bună achiziţie pentru subordonarea gândurilor şi sufletului. Aşadar, când este vorba de libertate („scoate-ţi inima din lanţ. / ...trezeşte-ţi cugetul, / prefer să vorbesc cu un om liber”), eul liric pledează pentru dreptul la opinie, pentru o descătuşare a omului în limitele prevăzute de democraţie şi bunul simţ... dar şi pentru promovarea independenţei R.M., a limbii ei cu una şi aceeaşi denumire – limba română.
   Întru confirmarea acestui gând, scriitoarea Marcela Mardare a vorbit despre creaţie, despre necesitatea scriitorului de a trăi în alte lumi şi de a reflecta lumea prin prisma propriei lumi interioare, fiind nedumerită de fenomenul "Limba română" a cărei denumire provoacă disensiuni chiar după 26 de ani de proclamare a independenţei Republicii Moldova şi a Limbii Române, ca limbă de stat.  Se întreabă autoarea şi ne întreabă şi pe noi: de ce limba engleză e limbă de stat atât în Anglia, ţara de origine a limbii engleze, cât şi în SUA, etc., etc.?  De ce  nu am recunoaşte şi noi că graiurile toate româneşti se adună într-o frumoasă limbă literară numită „Limba română”?
   În continuare, dânsa a citit pagini inedite din propria creaţie ce conţineau frazeologisme din înţelepciunea populară, valorificându-le şi demonstrând că atunci când avem de rostit glume pe seama prietenilor nu e neapărat nevoie să utilizăm o limba pocită încărcată de rusisme când avem atâtea perle din tezaurul folcloric care nu ar ofensa şi ne-ar îmbogăţi.
   O surpriză literară frumoasă a fost tânărul poet Ion Zubco care a demonstrat talent nu numai prin construcţia poemelor, ci şi prin elocvenţa, ţinuta de declamator, firească doar unui actor experimentat. Poemele, tradiţionale ca formă, dar postmoderne când este vorba de conţinut, au frapat pe cei din preajmă prin răsunetul larg al unui original discurs liric, încărcat de simboluri.
   Actorul Sandu Aristin Cupcea  s-a prezentat cu un înflăcărat recital de poezie din creaţia scriitorilor din toate timpurile la tema protejării valorilor noastre naţionale, dar şi cu o prelegere despre demnitate întru a-i cinsti pe străbuni, dar şi pe contemporanii care sunt model de verticalitate, aceştia apărându-şi  limba, istoria neamul.
   Dar "cireaşa de pe tort" a fost muzica divină propusă spre audiere celor prezenţi de către neostenitul compozitor Anatol Mâtcu. El a interpretat la fluier şi nai piese originale de o rară frumuseţe, inclusiv: "Doina", valsul "Frumoasa Dunăre albastră" de I. Strauss,  aria "Habanera" din opera "Carmen" de Bizet, "Hora Unirii" etc.
   Dna Lilia Popov, căpitan, şeful  servicii educaţie şi protecţie socială, menţionând despre necesitatea schimbului de  energie pozitivă, a mulţumit invitaţilor pentru  talentul, dar şi pentru generozitatea de a transmite emoţii atunci când este vorba de un bun produs al creaţiei, fapt ce ne face mai luminoşi, mai sensibil, mai receptivi la frumuseţea din jur. Domnia sa le-a decernat participanţilor în semn de recunoştinţă câte o diplomă din partea Departamentului  Trupelor de Carabinieri, semnată de comandantul  Gheorghe Dragomir. 
   O altă limbă mai frumoasă nu-i decât acea care, la ea acasă, să fie pusă în capul mesei. Într-un stat independent, hărţuit  şi bântuit de fantoma terorii  trecutului, o limbă vorbită  frumos este un curaj şi o încredere că o naţiune...este veşnic vie....Acesta a fost mesajul trasmis de oamenii de creaţie către Ziua Independenţei R.M. şi a Sărbătoarea  „Limba noastră cea română”




19 august 2015

Scriitorii europeni povestesc

   Scriitorii europeni ne-au oferit dintotdeauna capodopere literare. Abordând teme diverse, apelând la diferite tehnici narative, scriitorii europeni sunt unificaţi prin talent şi prin opere de valoare. Vă propunem spre lectură câteva nume europene.

   Saramago, José. Călătoria Elefantului / José Saramago; trad. : Mioara Caragea. - Iaşi : Polirom, 2010. – 214  p. 
Acest roman ne pune pe gânduri şi ne face să metidăm asupra vieţii omeneşti. Autorul  apelează la umor şi ironie, căci cine s-ar fi gândit că viaţa noastră este în sine o călătorie cu elefantul. Este interesant faptul că prin intermediul acestui roman observăm că omul trece, se perindă generaţii, dar obiceiurile sale, ideile, conceptele rămân neschimbate. Cu ajutorul aceastei  opere urmează să vedeţi în ce constă  călătoria omului prin viaţă.


    Petrarca, Francesco. Canţonierul / Francesco Petrarca; trad. : Eta Boeriu. - Piteşti : Paralela 45, 2009. – 514  p. 

Această carte cuprinde frumoasele versuri de dragoste ale autorului. În afară de renumitele sonete, în volum sunt incluse şi balade, toate fiind dedicate frumoasei Laura de Noves. Poeziile sunt încărcate de sensibilitate şi tandreţe. Prin intermediul versurilor menţionate, femeia este ridicată la cel mai înalt nivel, dragostea fiind o modalitate de atingere a revelaţiei spirituale.
   Baudelaire, Chrales. Florile răului / Charles Baudelaire; trad. : Geo Dumitrescu. - Chişinău : David & Litera, 1998. – 470  p. 
Acest volum de versuri este o dovadă a introducerii noului în literatură. Autorul apelează nu doar la frumosul din viaţă, dar formează un tot întreg din urât, rău, bun etc. Principala tehnică atestată în aceste poezii este cea a corespondenţelor. Astfel, imaginile lumii exterioare se proiectează în sufletul eului liric.




    Rilke, Rainer Maria. Confesiunile lui Malte Laurids Brigge / Rainer Maria Rilke; trad. : George Sânpetrean. - Târgovişte : Pandora-M, 2004. – 175  p. 

Cartea este învăluită într-o aură tainică. Confesiunile au menirea de a anunţa, în final, moartea lui Malte. Viaţa lui Malte este una complicată, asemănată cu prăbuşirea într-o prăpastie. Căderea este fatală, din păcate. Momentele dificile prin care trece Malte evocă lumea sa interioară zbuciumată. Lecturând lucrarea, aveţi posibilitatea să faceţi cunoştinţă cu viaţa acestui personaj interesant.
   Calvino, Italo. Dacă într-o noapte de iarnă un călător / Italo Calvino; trad. : Anca Giurescu. - Iaşi : Polirom, 2006. – 310  p. 
Este o lucrare originală, destinată Cititorului  mereu preocupat de căutarea unor cărţi demne de a fi lecturate. Originalitatea constă în structurarea cărţii, cuprinzând zece începuturi de roman, toate diferite şi deosebite. În opoziţie cu Cititorul este amplasat Necititorul, acesta având propriile păreri şi convingeri. Această carte la sigur nu vă va lăsa indiferent!




   Goethe, Johann Wolfgang. Faust / Johann Wolfgang Goethe; trad. : Ion Iordan. - Burureşti : Adevărul Holding, 2010. – 254  p. 

Întreaga lucrare se structuează în jurul pactului săvârşit cu diavolul. Metistofel (diavolul) încheie un pact cu Faust (un savant bătrân). Metistofel va obţine sufletul lui Faust în momentul în care cel din urmă va atinge fericirea absolută şi va dori să oprească timpul, pentru a prelungi această stare. Nu îl interesează plăcerile vulgare, dar nici dragostea nu e suficientă pentru a-l face pe deplin fericit pe Faust. Adevărata revelaţie este atinsă atunci când Faust îi vede pe alţii fericiţi, ajutându-le oamenilor să obţină pământ fertil. Lectura operei vă va face să meditaţi asupra scopului vieţii dvs.

   Drieu la Rochelle, Pierre. Ostenit printre femei / Pierre Drieu la Rochelle; trad. : Corina Ungurean. - Chişinău : Cartier, 2007. – 158  p. 
Femeia… Un singur cuvânt, dar atâta mister, atâta gingăşie, atâta gelozie etc. Întreg romanul este marcat de profundul spirit feminin. Personajul principal Gille, obişnuit cu plăcerile vieţii mondene, nu ratează nicicând compania unei femei. Deţinând spirit critic şi de observaţie, eroul atrage atenţia nu doar asupra senzualităţii amantelor, dar şi asupra neajunsurilor acestora. Romanul vă va îndrepta gţndurile asupra erotismului feminin.


   Proust, Marcel. La umbra fetelor în floare / Marcel Proust; trad. : Irina Mavrodin. - Bucureşti : Art, 2012. – 525  p. 

Acest roman face parte din marele ciclu romanesc În căutarea timpului pierdut. Romanul este centrat pe cel mai frumos sentiment uman - dragostea. Observăm cum se consolează un îndrăgostit, atunci când sentimentele sale nu sunt reciproce. Uneori, amintirile sunt o nemaipomenită sursă de putere pentru a continua viaţa. Sufletul rănit de dragoste poate fi reabilitat prin... dragoste. Timpul vindecă şi oferă personajului o nouă poveste de iubire. Aleasa sa este, de această dată, Albertine, frumoasa din grupul „de fete în floare”. Vă recomandăm lecturarea întregului ciclu romanesc.


Sperăm ca aceste cărţi să vă fie pe plac!




17 august 2015

Iurie Colesnic: omul timpului şi al naţiunii

 
   La 16 august, în incinta Bibliotecii „Liviu Rebreanu”,  a avut loc o întâlnire cu ostaşii de la Unitatea militară 1001 în cadrul căreia a fost prezentată de către moderatoarea Lidia Grosu o informaţie amplă despre personalitatea Iurie Colesnic la cea de-a 60-a aniversare  din ziua naşterii. Cercetătoarea s-a referit la istoricul literat, dar şi la istoricul care în exclusivitate şi-a dedicat scrisul  memoriei celor ce au contribuit într-un fel sau altul la  dezvoltarea culturii pe teritoriul Basarabiei. Or, când zicem „cultură” în spaţiul acestei noţiuni se înroleaza motivat o puzderie de stele din domeniul tuturor artelor despre care a menţionat în cele peste 60 de cărţi  prolificul Iurie Colesnic. Cărţile sale sunt  nişte dezvăluiri ale misterului ce amplifică, instigă , îndeamnă la cunoaşterea trecutului şi la găsirea unor răspunsuri la întrebările ce rătăceau în timp cu explicaţii eronate. Printre ele se enumeră volumele în serie „Basarabia necunoscută”, ediţiile despre capitala Republicii Moldova, inclusiv: ”Chişinăul din amintire”, „Chişinăul din inima mea”, „Chişinăul şi chişinăuienii”, şirul de lucrări, inclusiv dicţionare dedicate scriitorilor români din Basarabia şi din România, („Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia (1812-2006)”; „Dicţionarul General al Literaturii Române”; „Dicţionarul Biografic al Literaturii române” ; „Dicţionar–antologie de istorie şi teorie literară”), dar şi personalităţilor din „Sfatul Ţării” printre care: „Sfatul Ţării. Enciclopedie”, „Generaţia unirii” etc.
   Expoziţia de carte prezentată cu lux de amănunte a mai cuprins şi  volume de versuri ale autorului la care s-a referit poeta şi cercetătoarea Lidia Grosu, inclusiv: „Arta memoriei”; „Arheologii interioare” „Spirala lui Arhimede”, analiza literară urmând să fie publicată în următoarele zile pe paginile rubricii „Oaza cercetătorului ”. O pagină aparte, nestrăină în creaţia scriitorului, o ocupă poezia pentru copii. S-a menţionat şi despre alte arte explorate cu zel de către omagiat, inclusiv cea a teatrului, cinematografiei.  
   Totodată, carabinierii au avut prilejul să-l audieze virtual ( pe viu urmând să realizăm o altă manifestare în viitorul apropiat, poate că într-un cadru mai larg, ) pe acest maestru al cuvântului în filmul difuzat de la ecran, dar şi de opiniile pe care le–au împărtăşit  mai multe personalităţi, oameni de cultură din Republica Moldova pe marginea scrisului neobositului Iurie Colesnic. 
   Un discurs cu accentele „Să-l cunoaştem pe Iurie Colesnic ca mare patriot” a prezentat actorul Sandu Aristin Cupcea, îndemnându-i pe tineri să citească cărţile lui Iurie Colesnic şi să înveţe lecţia verticalităţii de la acest istoric literat, cineast, dramaturg, poet care a reuşit să se manifeste prin scoaterea  de pe rafturile arhivei chipuri luminoase ce ne-au împodobit trecutul şi vor fi coroană viitorului. Actorul a finalizat cu un recital înflăcărat de poezie atât din creaţia lui Iurie Colesnic, cât şi a altor poeţi care s-au alimentat mereu din izvoarele dătătoare de viaţă numite valori naţional. În concluzie moderatoarea Lidia Grosu a menţionat următoarele:
   "Împovăraţi" de nobleţea gândului descătuşat, cei 60 de ani ai lui Iurie Colesnic sunt un tezaur ce aparţine nu doar sieşi, ci unei naţiuni -  la timpul prezent şi viitor -  prin realizarea unui şir de proiecte materializate în ediţiile  de carte ale acestei personalităţi. "Arheolog al istoriei", numit astfel de colegii de la Fundaţia "Draghiştea", prozatorul, eseistul, istoricul, poetul Iurie Colesnic este un  căutător şi descoperitor de nestemate  pe rafturile arhivelor, valori naţionale pentru care se merită eforturi şi sacrificii, potrivit cuvântătorului. Lucrările lui Iurie Colesnic se înalţă păsări de pe vârf de pană deasupra lumii în ale căror ochi se cuprinde divinitatea imensităţii valorilor basarabene, mereu generatoare de căldură  şi lumină. Aşadar, actualmente măria sa scriitorul este apreciat nu doar pentru faptul că scrisul îi ocupă spaţii incomensurabile, ci mai ales pe motivul că în ele se cuprind destine, evenimente, file de cultură în arsele, dispărutele în necunoscut epoci, autorul reînviindu-le şi declarând  astfel război tăcerii, minciunii, şovinismului prin prezentarea în afara culiselor acestora dezrobirea spirituală întru cunoaşterea trecutului şi a măreţiei lui. Necesitatea sa de a explora, fără a-şi bănui calitatea de "iluminator" remarcată de mereu Ministru Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, se va conţine  în doar câteva fraze ce determină scopul unui neobosit  angajat într-o muncă titanică: "Atunci cînd nu mai avem cronici, nici suficiente arhive şi nici martori oculari suntem datori să reconstituim trecutul după amprentele  lăsate  de istorie pe fiecasre atom, pe fiecare frunză, pe fiecare clipă, pe fiecare stea... Numai aşa ne vom înrudi cu trecutul, numai aşa vom obţine plasma memoriei , numai aşa vom reuşi să ne apropiem - noi de esenţa noastră" (Iu.Colesnic, "Basarabia necunoscută", vol.1, Ed. "Universitas", p.5) .
   Iurie Colesnic este un valorificator al trecutului misterios, care "subliniază în cărţile sale calităţile marilor personalităţi din Basarabia", afirmă academicianul şi scriitorul Nicolae Dabija. "Iurie Colesnic nu şi-a propus să descopere America, ci Basarabia", va remarca academicianul Mihai Cimpoi. Or, este vorba mai degrabă de o veridică călătorie a autorului în nişte ani ce s-au perindat şi şi-au lăsat amprentele pe nişte file foarte semnificative pentru evoluţia cultural-spirituală  a băştinaşilor din spaţiul dintre Prut şi Nistru, file ce s-au învrednicit de vindecarea de muţenie prin scoaterea lor din anonimat
   "Timpul fuge fără a se întoarce: rămîne doar Cuvântul împovărat de dulcea dăinuire peste acest timp şi de marea încredere că va fi auzit . Pentru că este distinct...”




10 august 2015

FORŢA IUBIRII de Ana Onică

   ”Forța iubirii” este titlul noului roman de scriitoarea Ana Onică, ale cărui pagini se parcurg dintr-o  respirație nu cu ochii, ci cu sufletul, pentru că o gură de aer, absorbită cu maximă intesitate, rămâne pentru fiecare dintre noi  sentimentul înălțător de iubire pe care îl trăiesc personajele  Ancuța și Damian. Volens-nolens devenim părtași ai evnimentelor ce se perindă, iar o dată captivați de iureșul acestora, ne transformăm în martori oculari ai unor acțiuni, însoţindu-le emoţional calea anevoioasă a celor doi tineri romantici, care își țes apropierea de la depărtare cu răsunetul lozincii imprimat pentru totdeauna în inimile  lor îndrăgostite de frumosul veții: ”Jurăm să îmbătrânim împreună”.
         
   Cartea a apărut  la Editura ”Pontos” și a fost lansată recent la Biblioteca Municipală ”B..Hasdeu”.
                                             
                    Vă urăm lectură plăcută!

6 august 2015

MARIA BIEŞU - SPLENDOARE A OPEREI NAŢIONALE

   ”Maria Bieşu este trup din trupul minunatului ei popor, fiica lui care îl iubeşte cu devotament şi gingăşie. Ca toţi artiştii mari, ea contribuie la consolidarea frăţiei dintre oamenii lumii.”   (Е. Vdovina)
   Recent, în incinta Bibliotecii Liviu Rebreanu, director interimar Ana Crețu,  a avut loc o manifestare de comemorare a celei care a fost  și rămâne Maria Bieșu, Primadonă a Operei Naționale a  Republicii Moldova, eveniment prilejuit de cea de-a 80-a aniversare din ziua  nașterii regretatei soliste. Ostaşii carabinieri de la Unitatea 1001  s-au bucurat de prezenţa invitaților speciali, personalităţi în domeniul artelor, inclusiv: Ivan Cvasniuc,  Maestru în artă,  Artist  al Poporului, bariton, solist de operă, șeful trupei de operă la Teatrul Național de Operă și Balet  Maria Bieșu, profesor la Academia de Arte; Eugenia Ursu, Președintele Asociației „Moldova și minoritățile  sale”, Clubul UNESCO, însoțită de tinerele soliste Mădălina Sârbu şi Laura Baranova, care s-au bucurat de trofeuri în țară și peste hotare; Sandu Aristin Cupcea, actor.
   Moderatoarea acestei activități Lidia Grosu, poetă, publicistă, cercetătoare, declarând deschisă şedinţa şi prezentându-i pe oaspeţii bibliotecii, s-a referit, în primul rând, la unele date  biografice, menţionând despre talentul înnăscut al sopranei, fapt apreciat de examinatorii de la Conservatorul de Stat din Chişinău, care, frapaţi de interpretarea cu atâta însufleţire a ariei din opera „Dama de pică”  şi a unei romanţe de Franz Liszt i-au admis înmatricularea la această instituţie fără susţinerea examenelor.
   "Angajată în "Orchestra "Fluieraş", unde a debutat cu melodia „Struguraş de pe colină”, proaspăta absolventă a Conservatorului Maria Bieşu se simţea într-un spaţiu îngust”, va observa artistul Ivan Cvasniuc. Or, ea avea neapărată nevoie de imensitatea aerului pe care îl respirau  personajele Floria Tosca, Cio-Cio-San, Norma, Iolanta etc. din opere cu renume:„Tosca”, „Madame Butterfly”, „Aida”, „Trubadur”, „Iolanta”. Acest spaţiu, unde va putea interpreta cu atâta pasiune rolurile respective, i-l oferă mai întîi de toate scena Operei Naţionale, iar apoi cea a Teatrului Mare din Moscova, a Teatrului „La Scala”din Milano, Italia, din Tokio etc., etc., devenind cea mai bună „Cio-Cio-San din lume” şi  învrednicindu-se de înalte titluri şi ordine, inclusiv: Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academician, "Doctor Honoris Causa", Cavaler  al "Ordinului Republicii" şi al  Ordinului Naţional "Steaua României". Baritonul Ivan Cvasniuc, dând frâu liber amintirilor, a împărtăşit sentimentele de mândrie pentru că a cântat alături de distinsa soprană alese arii. Or, acest lucru nicidecum nu i-au umbrit talentul său, ci l-au mobilizat, „l-au montat” să muncească pentru a-şi justifica  propriul nume, nu mai puţin semnificativ când este vorba de Opera Naţională, fiind mereu perseverent, consecvent, exigent.
    Fiind o promotoare a tinerelor talente, preşedintele Asociației „Moldova și minoritățile  sale”, Clubul UNESCO”, Eugenia Ursu, filolog, a avut posibilitatea să o cunoască îndeaproape pe acea care devenise Preşedinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova şi care îndeosebi susţinea ideea că tinerii interpreţi trebuie să  aibă nu doar talent, ci să captiveze şi prin ţinuta scenică, având grijă fiecare şi de aspectul exterior, inclusiv expresivitate prin vestimentaţie şi coafură. Îndemnurile ei se transformau în lecţii de viaţă, fapt ce influenţa şi trezea simţul de personalitate a fiecărui copil, participant la concurs.
   Declamatorul Sandu Aristin Cupcea, aflându-se mai mulţi ani în preajma Primadonei, îşi aminteşte cu drag de dragostea faţă de poezie pe care o manifesta Maria Bieşu. Captivată de muzică, Îi plăcea să asculte  recitalurile de poezie din lirica lui Grigore Vieru, dar îndeosebi poemele dedicate mamei, amintindu-şi cu lumină de baştina ei , satul Volontiri, raionul Ştefan Vodă, de părinţii dragi - Luca şi  Tatiana Bieşu. Actorul a  recitat din creaţia lui Grigore Vieru,  a lui Nicolae Dabija şi a Lidiei Grosu.
   Între discursurile celor invitaţi  au fost anunţate pauze muzicale cu imprimări youtube ale Mariei Bieşu, ale  solistului Ivan Cvasniuc, inclusivt: cânteul popular ”Struguraş de pe colină”, arii din opera „Tosca”, „Madame Butterfly”, „Dama de pică”, dar şi cu interpretări pe viu ale  tinerelor soliste Mădălina Sârbu şi Laura Baranova. Cîţiva dintre ostaşii carabinieri au adus mulţumiri din numele tuturor colegilor pentru informaţia utilă din cadrul acestei manifestări, dar şi pentru prilejul mai rar de a cunoaşte oameni de cultură în viaţă, exprimându-şi mândria pentru aceste clipe de suflet de neuitat...


31 iulie 2015

Regretata Maria Bieşu - splendoare a OPEREI NAŢIONALE

   
   Duminică, 2 august 2015, la ora 11-00, în incinta Bibliotecii Liviu Rebreanu, director interimar Ana Crețu,  va avea loc o manifestare de comemorare a celei care a fost  și rămâne Maria Bieșu, Primadona Operei Naționale a  Republicii Moldova, eveniment prilejuit de cea de-a 80-a aniversare din ziua  nașterii regretatei soliste,  la care vor participa ostașii carabinieri de la Unitatea 100, diverse personalități din domeniul artelor
Invitați speciali: 
Ivan Cvasniuc,  Maestru în artă,  Artist  al Poporului, bariton, solist de operă, șeful trupei de operă la Teatrul Național de Operă și Balet  Maria Bieșu, profesor la Academia de Arte; 
Eugenia Ursu, Președintele Asociației „Moldova și minoritățile  sale”, Clubul UNESCO, însoțită de tineri soliși care s-au bucurat de trofeuri în țară și peste notare;
Sandu Aristin Cupcea, actor.
Moderatoare a acestei activități: Lidia Grosu, poetă, publicistă, cercetătoare

Sunt invitați toți doritorii de fumos. 

Vă așteptăm cu drag!


25 iulie 2015

CLOPOTNIȚA de Ion Druță

Fiecare oraș/sat își are simbolurile proprii, are un trecut al său, are tradiții și obiceiuri. Istoria satului Căpriana este strîns legată de clopotnița din vîrful dealului. În acest sat se pomenește și profesorul de istorie  Horia Holban. Acesta a fost invitat la Hram de către Janette (țigăncușa pentru care va nutri sentimente de iubire). Istoria reprezintă, în viziunea lui Horia Holban, o dovadă a dăinuirii în timp. Nu în zadar el vorbea elevilor despre renumita clopotniță. Este atît de plăcut cînd observi că munca ta nu este zadarnică, ba chiar mai mult, că ea dă roade. Observăm că după lecțiile înflăcărate ale lui Holban despre valori, despre clopotnița dărîmată din vîrful dealului, aceasta cunoaște mînă de oameni grijulii. Din păcate, „nu există pădure fără uscături”. Ideile luminoase ale profesorului de istorie  nu erau împărtășite de către toți. Directorul școlii, Nicolai Balta, considera că prin promovarea  imaginii clopotniței scade valoarea și imaginea sa în ochii sătenilor. Nicolai Balta este sigur că profesorul Horia Holban are drept scop doar tulburarea sufletelor țăranilor. Lecturînd, veți observa ce acțiuni poate săvîrși un om condus de invidie, de mînie și de ură. Veți vedea care sunt consecințele promovării dragostei, istoriei și frumosului. De asemenea, urmează să vedem dacă rămîne nemuritoare clopotnița din Căpriana, cel puțin în memoria sătenilor.

22 iulie 2015

Europa - vis al copiilor


    Anul acesta având ca prioritate 2015 - Anul  promovării valorilor europene Biblioteca "Liviu Rebreanu" şi-a propus să afle ce cunosc cei mai mici despre Uniunea Europenă? Recent la grădiniţa nr. 159, a fost organizată activitatea cu tema Ce este Europa?. Copiii au manifestat curiozitate şi au participat activ la discuţiile şi dezbaterile propuse de bibliotecară, care a propus atenţiei o informaţie amplă despre Uniunea Europeană ce include state-membre, având drept scop asigurarea accesului liber între aceste ţări, colaborare economică şi relaţii interculturale. Propunându-le imagini din cărţile pentru copii la tema respectivă, inclusiv: "Micii Europeni", "Uniunea Europeană: Atlas geografic", "Ce şi cum",  "Europa", organizatoarea le-a vorbit despre semnificaţia celor 12 stele imprimate pe drapel, despre moneda europeană, despre cele mai dezvoltate ţări, care îşi asumă deosebite responsabilităţi pentru lărgirea spaţiului european. La întrebarea unde ar dori să-şi petreacă vacanţa, copiii s-au dovedit a fi buni cunoscători ai unor oraşe pe care le-au vizitat împreună cu părinţii, pledând pentru o eventuală călătorie în aceste regiuni. Toţi copiii au fost activi dând dovată de cunoştinţe ample despre ţările europene. Unii dintre ei au şi povestit ce oraşe şi ce monumente au vizitat.
   Împreună cu copiii, într-o clipă am călătorit prin toată Europa. Picii au fost foarte bucuroşi de această călătorie virtuală, care mai apoi va deveni realitate.


21 iulie 2015

Compozitorul Ilie Văluţă: splendorile anotimpului poezie

   
 “Popoarele care au muzică, au de obicei şi metafizică. Cei care sunt a-muzicali sunt şi a-metafizici”, afirma Lucian Blaga. Compozitorul Ilie Văluţă este un metafizician născut de muzicalitatea unui popor – cel român. Bazat pe învăţăturile filosofiei, prin „dominarea suprasensibilului de dincolo de lumea exterioară” (Thomas d'Aquino), „stabileşte principii prime indubitabile ale existenței și cunoașterii” (Spinoza) şi a fiinţei româneşti, inclusiv prin arta muzicii în colaborare cu cea a poeziei (“Să fim oameni gospodari, / Să pricepem dorul ce-i, / Să ne-întoarcem grijuliu / La copii, la străbunei”(D.Matcovschi, “Sărbători”)), iar potrivit filosofiei lui Kant, „cercetează critic nu numai condițiile de posibilitate a gândirii noastre”, ci şi sentimentele al căror spaţiu este sufletul peregrin prin toate anotimpurile răvăşitoare cu chipuri duioase şi cuminţi – izvor nesecat al melodiilor de un indeniabil tulburător destin uman: „Când văd câte-o bătrânică / Prin oraş, c-o geantă grea, / Căutând vreun fiu ori fiică, /Parcă-o văd pe maică-mea / Ce venea şi ea odată, / Când nu mai putea de dor / Şi nu-i poposea la poartă / De vreun an al ei fecior. / Azi m-aş duce-ntr-o suflare / În cel sat îndepărtat / Să-i cad mamei la picioare / Pentru tot ce mi-a cărat, / Mama însă nu-i pe lume / Şi, scăpând de-atâta greu, / Doarme somn adânc sub hume / Lângă bunul tată-al meu. / Eu din munca mea năucă / Am în casă tot ce vrei, / Dar nu am măcar o nucă / Sau un măr din mâna ei. / Ce folos că am de toate, / Dacă nu mă-nvrednicesc / De mânuţele-i crăpate / Doar un pic să mă lipesc...”(Gh.Bâlici, Romanţă pentru mama).
   Din considerentul enunţat, maestrul Ilie Văluţă plăteşte tribut genialităţii prin deschiderea sa către lume, zidindu-se cu toată arderea sa continuă în trăirile oamenilor şi divulgându-le cert calităţile (“În pomul meu de lângă drum / Se dă mereu cu pietre. / Drumeţilor, cum să vă spun / Că pentru voi e rodul bun / Menit să vă aştepte. / În pomul meu de soi domnesc / Cu daurite salbe, / Când după stea noi magi pornesc / Se-aprind florile dalbe...”(P.Romanescu, Pomul)), convins de adevărul afirmat de filosoful A.Silvestru: „Talentul nu este un mare dar, ci o mare datorie” (A.S., Fărâme de suflet, Ch.: Ed. „TOCONO”, p.7). Cu acest simţ de îndatorire, compozitorul nu doar trăieşte fericirea de unul singur; el o emană pentru cei din jur cu toată fiinţa, contaminându-i de frumos şi sugerându-le că scara intereselor personale trebuie să rămână un tărâm al necunoaşterii în favoarea iubirii unei lumi mici în care încape Terra cu toată imensitatea-i: „Oriunde-mi curge drumul, încotrova, / Atras mă simt de-a pururi de Moldova. / De veacuri lungi, cu mlădieri suave, / Româna limbă acasă-i la moldave / Fiinţe, care trainic sapă slova / Augustei vieţi ce-adastă în Moldova. / Oriunde-mi curge drumul, încotrova, / Mă ţine-n viaţă dorul de Moldova.”(C.Bianu, Dor de Moldova). Ţara sunt eu, afirmă protagonistul CD şi a cărţilor cu  „dor de lume”, atunci când simte în el suflul generaţiilor precedente şi sângele curgând prin vene a unire „Unirea ţara a făcut-o; / Ţara-i făcută din ţărani – / Ţăranii au făcut Unirea / În truda miilor de ani.” (I.Andreiţă, Tăranii şi Unirea), dar şi a blestem, în cazul pierderii sau ne-găsirii conştiinţei naţionale: „Ţara mea de dincolo de Prut, / Mi s-a dat poruncă să te uit. / Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu, / Uite-mă pre mine Dumnezeu!”(N.Dabija, Ţara mea). Iar melodia răbufneşte ca un vânt puternic, în stare să spulbere orice îndoieli, când este vorba de dictonul: „Unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte”, suprapunând modele ale efervescenţei eului măriei sale POETUL cu cel al aproape tizului său, compozitorul, dar care, spre deosebire de primul, îşi poartă solemn vibraţia cosmică solicitată de cuvântul inspirat pe corzile inimilor, inclusiv şi cele ale justificat-înstrăinaţilor de baştină (“Şi-acuma vestea cea mai neagră-mi vine: / N-avem copii şi şcoala s-a închis. / Ce rost că moartea a uitat de mine, / Când baştina se stinge ca un vis. / Eu nu mai vreau covrigi şi nici batistă / Şi sat fără copii, fără părinţi. / Mă doare satul meu cu faţa tristă / Icoana vieţii mele între sfinţi...”(A.Strâmbeanu, Baştina) ), aflaţi în căutarea norocului, zguduitor pentru ei răsunând dangătele din cetate până hăt-dincolo de ea („Bat clopotele toamnei. / Trec corbi bătrâni prin ceaţă, / înnebuneşte mustul în via părăsită, / mai fă o rugă, mamă, pentru cei duşi de-acasă / şi scaldă-n lacrimi pâinea de zile împietrită.” (V.Matei, Bat clopotele), pentru a avertiza de sfinţenia spiritual-romănească ce ţine de demnitate şi care necesită profunda trăire: „De prin streinile meleaguri, / Azi, când treceți al țării prag, / Voi, ce-ați luptat sub alte steaguri, / De-acum aveți și voi un steag.” (M.Rădulescu, Ostaşi ardeleni).
   Compozitorul Ilie Văluţă e tentat de alimentarea speranţelor unui popor prin marele Eminescu nu într-o rătăcire şi nu accidental, ci întru intenţia reîmprospătării conştiinţei generaţiilor prin mereu redescoperirea universului creaţiei celui care este geniu şi mister şi despre care s-a scris şi se va scie muzică şi poezie: „Renaştem azi spre zilele-i profete / pe care le-a visat către minuni / în nopţi de dureroase rugăciuni – / să ni le dăruie, să ne desfete; / căci Împărat fiind şi cerşetor, / el a rămas mereu la ţărmul mării / în unica cetate – a căutării / cuvântului de aur şi de dor... (A.Ciocanu, Eminescu şi Verone).
   ...Tresare firul de iarbă cu rădăcina în cuvântul românesc – cel călcat de bocancii brutali ai unor calchieri – care îşi îndreaptă spatele încovoiat, respirând/inspirând din optimismul melodiei ce se înalţă în zboru-i lin spre Ceruri, aşternându-se destin de martir basarabean („Ca o mamă ne adună, / Ea ne ţine împreună, / Ea aici e-n veci stăpână, / Limba noastră cea română.”(N.Dabija, Lima noastră cea română), care se regăseşte într-un nume atribuit de veşnicii “Doar brazii neînvinşi se leagănă cuminţi / Şi hora crengilor în dansul dezlegat / Prin urletul de lup sub muntele uitat / Vor scurge umbra în al lumii minţi / întru a recunoaşte „că cel de sus ne-a înzestrat cu-n nume” (V.Voinicescu-Şoţchi, Plânsul baciului), ce apelează originile (“Eu vin din adâncuri, / Din huma străbunilor mei, / De pe aştrii cereşti, / Fiule!(V.Căpăţână, Eu vin), îndeosebi când este vorba de păstrarea memoriei, a imaginilor fără de care un prezent ar fi pustiu de tot, iar un suflet – răvăşit: „Devreme-i să trăim din amintiri, / dar fără amintiri pustie-i casa, / când zile vin cu grele-ncetiniri / şi-i timpul de trăit din amintiri...(Iu.Filip, Romanţa ta în calendar grăbit)).
   Din dor de dor curg splendori ale anotimpului poezie melodiile compozitorului Ilie Văluţă, care nu cunoaşte decât desăvârşirea trăirii în apogeu cu grandoarea notei în constelaţia Cuvântului care este Dumnezeu şi care nu admite falsul, aşternându-se pagini de fiori pe inimi ce bucură şi înalţă...

                                                                                Lidia GROSU, poetă, cercetătoare

13 iulie 2015

Viaţa bate filmul

   Poveşti Adevărate amintesc fiecărui cititor că suntem oameni. Evident, iubim, urâm, zâmbim, plângem, ne grăbim, ne întristăm etc. Toate acestea sunt fireşti pentru un om. Seria de întâmplări descrise ne  permite să ne regăsim în istoriile personajelor, să extragem nişte sfaturi şi să facem concluziile respective. În plus, prin intermediul întâmplărilor ne convingem că şi după cea mai groaznică furtună răsare soarele.

   Calea spre fericire /  trad. : Ana Dragomirescu. - Bucureşti : Litera, 2013. – 234  p.
   Cartea cuprinde 35 de întâmplări reale din viaţa oamenilor ce au întâmpinat în drumul vieţii multe obstacole, dar le-au depăşit cu succes. Vă veţi convinge că problemele financiare se echivalează cu zero, când în viaţă predomină dragostea şi sprijinul celor apropiaţi. Un grav accident, care îl mutilează pe mire, îl privează de mâini şi de un picior, nu constituie o barieră pentru realizarea nunţii. Aceste istorii vă vor învăţa să preţuiţi viaţa şi să mergeţi înainte, indiferent de problemele atestate.

   Cele mai bune surori /  trad. : Laura Milon. - Bucureşti : Litera, 2013. – 232  p.
   În această carte descoperiţi 32 de istorii despre relaţia deosebită dintre surori. Suferă când îşi vede sora pe moarte, simte la distanţă probelemele sufleteşti ale surorii şi încearcă mereu să o consoleze, să o aline. Astfel se comportă o adevărată soră. În ciuda diferenţelor dintre ele sau a momentelor de gelozie, surorile mereu vor fi alături una de alta.

   Inimă de femeie /  trad. : Marius Chitoşcă. - Bucureşti : Litera, 2013. – 234  p.
   Cartea conţine 42 de întâmplări adevărate despre puterea dragostei, despre prietenie şi despre abilitatea femeilor de a rezista în faţa dificultăţilor. Vom observa că femeia după patruzeci de ani poate  începe a trăi în adevăratul sens al cuvântului. Înmormântările nu doar distrug sufleteşte, dar uneori pot reuni  o familie divorţată. Istoriile dovedesc că cea mai bună soluţie de a trăi demn este de a fi tu însăţi şi de a nu-ţi nega nicicând prorpiul eu şi propria personalitate.

   
   Mame singure /  trad. : Cornelia Marinescu. - Bucureşti : Litera, 2013. – 232  p.

   În carte sunt introduse 33 de întâmplări reale despre femeia nevoită să îşi crească odoraşul de una singură. Viaţa le pune la încercări, se ciocnesc cu probleme materiale şi cu probleme de sănătate ale copiilor. Dar înţeleg că dragostea este mai puternică şi fac tot posibilul pentru a menţine familia unită şi pentru a-i vedea fericiţi pe copii. Ba chiar mai mult, uneori găsesc în ele suficiente puteri pentru a-i ierta pe soţii rătăciţi şi pentru a reîntregi familia.

   Mame şi fiice /  trad. : Andreea Bratu. - Bucureşti : Litera, 2013. – 224  p.
  
  Sunt incluse 33 de întâmplări adevărate despre profunda relaţie de dragoste şi de prietenie dintre mamă şi fiică. Observăm că boala nu este o barieră în menţinerea acestei legături intacte. Sunt sugerate metode pentru prevenirea fugii copilului de acasă. De asemenea, învăţaţi cum să rămână strânsă legătura dintre mamă şi fiică în pofida diferenţei de vârstă, de concepte şi de idei.

   Miracolul prieteniei /  trad. : Dragoş Roşca. - Bucureşti : Litera, 2013. – 232  p.
   O colecţie de 35 de întâmplări adevărate despre forţa prieteniei. Observăm că prietenii reprezintă sursa de energie şi umărul pe care te poţi plânge în situaţiile de criză. Chiar şi cele mai negre zile din viaţă pot căpăta lumină cu ajutorul prietenilor. Prieteniile se leagă nu doar între persoanele cu interes comun, dar şi între foste rivale. Aspecte importante despre noţiunea  de prietenie le puteţi descoperi cu ajutorul acestei cărţi.

   Nunţi de vis /  trad. : Laura Frunză, Mihaela Alexandrescu. - Bucureşti : Litera, 2013. - 256 p.
    
   Cartea cuprinde 57 de întâmplări, toate extrase din viaţa reală, punându-se accent pe farmecul dragostei. Se dovedeşte că  vârsta nu este o piedică în iubire, aceasta fiind accesibilă chiar şi unui cuplu de pensionari. Aveţi ocazia să observaţi prin ce metode poate fi verificată corectitudinea alegerii dvs în dragoste. Căutarea  rochiei de mireasă este o ocupaţie incitantă, dificilă, dar care se poate sfârşi cu obţinerea unui alt suflet pereche. Aceste istorii, dar  şi multe altele vă pot iniţia în lumea dragostei.
   Supravieţuitoare ale cancerului la sân /  trad. : Adela Crăciun. - Bucureşti : Litera, 2013. – 222  p.

   În carte puteţi găsi 29 de istorii adevărate despre cumplitul cancer. Eroinele acestor istorii demonstrează că această boală neagră poate fi depăşită, dacă manifeşti voinţă şi dacă dispui de susţinerea celor din jur. În plus, femeile dovedesc că viaţa continuă şi sufletul poate reînvia chiar şi în urma unor asfel de situaţii complicate.

   Viitoare mame /  trad. : Laura Milon. - Bucureşti : Litera, 2013. – 232  p.
   
   În carte sunt incluse 34 de întâmplări povestite de mămici ale unui copil, doi sau chiar ale tripleţilor. Poate fi utilizată de cititori în calitate de ghid pentru viitorii părinţi. Veţi afla cum este posibilă obţinerea înţelegerii depline dintre fraţi, care sunt riscurile unei sarcini, dar şi bucuriile aduse de un bebeluş. Este descris nu doar procesul aşteptării micuţului (-ilor), dar mai sunt specificate  etapele creşterii şi dezvoltării copilului.




                                                 Vă urăm lectură plăcută!