20 aprilie 2015

În lumea magică a copilăriei

Vineri, 17 aprilie 2015, au avut loc activităţi cu copiii de la grădiniţa nr. 159 şi grădiniţa nr. 160, având drept scop familiarizarea acestora cu creaţia lui Arcadie Suceveanu, dar şi efectuarea distincţiei dintre poveştile audio şi poveştile video.
Doamna bibliotecară a prezentat cartea ,,În cămaşă de cireaşă”, scrisă de Arcadie Suceveanu. Evident, pentru a cunoaşte o lucrare, este necesar mai întâi de toate să cunoşti ce prezintă autorul ei şi prin ce este acesta renumit. Ţinând cont de acest lucru, copiii au discutat despre personalitatea scriitorului, menţionând date importante din viaţa şi din activitatea sa. Apoi, împreună cu doamna bibliotecară, au purces la prezentarea propriu-zisă a cărţii. Cea mai eficientă metodă de pătrundere a operei este lecturarea ei. Nu în zadar micuţii au citit o parte din poeziile incluse în carte, rămânând entuziasmaţi de activitate. Suntem siguri că în zilele ce urmează, cărţile domnului Suceveanu vor fi solicitate mai des decât de obicei, întrucât copiii erau dornici de lecturarea lucrărilor în întregime, nu doar fragmentar.

 Aflându-se în perioada copilăriei, este firesc ca elevii să cunoască o gamă vastă de poveşti. De aceea, activitatea a început cu o discuţie despre poveştile studiate la şcoală, despre poveştile citite împreună cu bunicii sau cu părinţii. Trăim într-un secol grăbit, în care tehnologiile informaţionale au prioritate. Nu este de mirare că şi cei mai mici acordă prioritate audierii poveştilor. Copiii au fost întrebaţi dacă sunt la curent care este deosebirea dintre poveştile audio şi cele video, fiindu-le explicate unele nuanţe. La sigur că micuţii nu vor mai confunda poveştile audio cu cele video. Teoria este eficientă atunci când este aplicată în practică. De acest principiu ţine cont şi doamna bibliotecară, propunându-le copiilor să audieze povestea ,,Ulciorul fermecat”. Pentru a evita neclarităţile, picilor le-au fost explicate cuvintele noi: dar, ulcior, ulcică, lut. După audierea propriu-zisă, au avut loc discuţii aprinse despre meseria de olar, micuţilor trezindu-le interes capacitatea de ,,a da viaţă unei simple bucăţele de argilă”. Finalul activităţii a fost unul surprinzător pentru participanţi. Copiii s-au ales cu câte o planşă de colorat ulciorul, bucuria lor fiind nelimitată.

Ziua de 17 aprilie 2015 a fost una productivă pentru micii vizitatori ai bibliotecii ,,Liviu Rebreanu”. Copiii au avut frumoasa ocazie de a călători în lumea plină de mister a poeziei şi în lumea fabuloasă a poveştilor. Astfel de momente oferă copilăriei stropi de strălucire, pătrunşi în suflet pentru tot restul vieţii. 

15 aprilie 2015

LIMBAJUL FLORILOR de Vanessa Diffenbaugh

Citind acest roman, încă o dată ne convingem că în viață mereu au existat săraci și bogați, fericiți
și nefericiți etc. Din categoria celor „asupriți de soartă” face parte și personajul Victoria din romanul „Limbajul florilor”. Nu a știut ce este o copilărie senină, n-a avut parte de mîngîierile mamei, nu a știut ce înseamnă a iubi și nici nu i-a dovedit nimeni că ea însăși poate fi iubită. Dar aceste nuanțe nu pot marca  o viață de om, dacă dorești și crezi în bine, în luminos. Victoria nu cedează și descoperă un lucru miraculos – prieteni îți pot deveni și necuvîntătoarele. Fata realizează că nu doar oamenii pot exprima sentimente, dar acest lucru este caracteristic și florilor. Această pasiune îi oferă oportunitatea să lucreze într-o florărie, împreună cu Renata. Trebuie de menționat că romanul conține la sfîrșit un  valoros dicționar de flori. Acesta este foarte util  în cazurile în care vrem să oferim flori, dar nu suntem siguri că ele sunt potrivite destinatarului. Neavînd parte de dragoste maternă, Victoria însăși devine mamă. Sunt pătrunzătoare momentele de frămîntare sufletească ale fetei. Ea se izolează de toți, chiar și de tatăl viitorului copil, iar după nașterea pruncului, apar gînduri negre legate de pierzania acestuia. Citind romanul, veți fi capabili să vedeți dacă îi reușește Victoriei să devină o mămică exemplară și dacă va continua să comunice cu fidelii ei prieteni – florile.

10 aprilie 2015

Stimaţi cititori ai Bibliotecii „Liviu Rebreanu”!

   



    Ne aflăm în preajma Sfintelor Sărbători de Paşti! Vă dorim ca atmosfera acestei sărbători să pătrundă în inimile Dumneavoastră. Fie ca razele calde ale soarelui de primavară să vă lumineze chipul si sufletul, iar firele verzi ale ierbii să vă semene în gînd doar speranţă, optimism şi credinţă. Este perioada în care trebuie să dăruim lumină, să oferim sfaturi, să mîngîiem cu vorbe dulci. Vă îndemnăm să devenim mai buni şi mai îngăduitori pe parcursul acestor zile pline de sacralitate.
                                         
                                              Hristos a inviat, dragi cititori!



9 aprilie 2015

Dereglările de nutriție la adolescenți

         Ziua de 7 aprilie este cunoscută drept Ziua Mondială a Sănătății. În legătură cu acest eveniment, în cadrul Bibliotecii „Liviu Rebreanu” s-a desfășurat lecția publică Dereglările de nutriție la adolescenți. Este vorba despre un dialog interactiv dintre domnul Guțuleac Radu (medic urolog al Centrului de Sănătate Prietenos Tinerilor Neovita) și elevii clasei a X-a „B” de la Liceul Teoretic „G. Călinescu”.
         Domnul Guțuleac a accentuat că sănătatea joacă un rol primordial în viața fiecărui om. Din păcate, în tinerețe nu o prețuim, iar ajunși la maturitate – regretăm și încercăm să o restabilim. Pentru evitarea unor  astfel de situații, elevilor li s-au oferit un șir de sfaturi utile. Copiii au realizat că  un om sănătos trebuie să fie capabil de a face față necesităților zilnice. În cazul adolescenților, e vorba nu doar de frecventarea orelor, de pregătirea temelor, de prepararea hranei, dar și de absența senzațiilor de oboseală și de plictiseală etc.
         Întrebîndu-se care este secretul unui mod sănătos de viață, elevii au primit un răspuns foarte simplu, la prima vedere, dar nu mereu ușor de respectat: asigurarea organismului cu o cantitate necesară  de hrană (de altfel, aceasta trebuie să fie și variată) și un somn bun. Întrucît organismul adolescenților este în formare, necesitatea hranei este mai mare și copiii nu trebuie să neglijeze acest aspect. Somnul unui adolescent trebuie să dureze în jur de 8-10 ore. Este foarte interesant faptul că regimul adecvat al somnului este o garanție a asimilării hormonului creșterii (somatotropina) și a hormonului fericirii (melanina). Ultimul se produce la întuneric (în orele nopții). De aici rezultă că adolescentul trebuie să prefere un somn lung și odihnitor în locul orelor petrecute în fața calculatorului pe timp de noapte. Acest aspect i-au pus pe gînduri pe unii elevi.
         Deoarece elevii nu sunt împotrivă de a se relaxa la McDonals împreună cu prietenii, de a servi un hamburger, un pachet de chipsuri și un pahar de Coca Cola, ei erau foarte curioși să știe efectele acestor plăceri. Au fost dezămăgiți, aflînd că toate mirodeniile conținute în produsele menționate mai sus sunt cancerogene și provoacă dependența. În acest caz, adolescenții au dorit să afle ce produse se recomandă a fi folosite pentru îmbinarea plăcutului cu utilul. Astfel, au aflat că brînzeturile sunt indispensabile organismului, terciurile bogate în gluten, legumele, peștele (care întărește oasele și conține calciu) și carnea (sursă de proteine și de fier). Domnișoarelor interesate în obținerea unui corp suplu li s-a recomandat evitarea consumului excesiv de dulciuri  (acestea stîrnind rapid foamea), a cartofilor (care predispun spre îngrășare), înlocuirea cărnii de porc cu cea de vită (de altfel, cea mai bogată în fier), dar și realizarea efortului fizic în fiecare zi (suficient fiind mersul rapid timp de 40 de minute pe zi).
         Elevii au rămas profund impresionați de această activitate și au manifestat dorința de organizare a lecțiilor de sănătate în fiecare lună. Este foarte important ca elevul însuși să conștientizeze necesitate unei alimentații corecte. Organismul este și el asemenea unui adolescent  capricios – trebuie  motivat cu hrană adecvată și cu un regim stabil de somn. Îi mulțumim domnului Guțuleac pentru timpul acordat elevilor, pentru informații utile, prezentate într-un mod captivant. Le sugerăm tuturor persoanelor să nu neglijeze propriul organism, căci în acest mod își neglijează propria viață, care este frumoasă și merită trăită sănătos!

8 aprilie 2015

ELEGIE PENTRU ANA-MARIA de Vasile Vasilache

   Tema războiului mereu stîrnește tulburări și lacrimi sufletești. Este cutremurător doar gîndul că cei plecați pe front pot fi secerați acolo și că ei pot să nu mai cunoască drumul spre casă. Adăpost le poate deveni cîmpul de luptă.
     Dureroasa temă a războiului este abordată și în nuvela „Elegie pentru Ana-Maria” de Vasile Vasilache. Este vorba de cadavrul unui bărbat, găsit în cîmpul cu negară, mîncat de furnici și de nerecunoscut. Observăm grija și frica ce cuprinde un sat întreg, căci acest om ar putea fi membru al oricărei familii. Semnificantă este și frămîntarea naturii, de parcă ar fi părtașă al tragicului eveniment.
   Titlul nuvelei este sugestiv. Lucrarea devine un cîntec al morții, interpretat de către Ana-Maria. Aceasta îl recunoaște în bărbatul neînsuflețit pe Arghir, țigan pentru care simțea sentimente de iubire. Reacția femeii uimește întreg satul, întrucît soțul ei nu s-a întors de peste Prut, iar dragostea dintre Ana-Maria și Arghir era una tainică.
   Citind această nuvelă, dispunem de posibilitatea de a afla dacă într-adevăr trupul acoperit de furnici este al lui Arghir, dacă inima satului va mai fi „mîncată”  de către ororile războiului, dacă Ana-Maria va căpăta liniște sufletească și,  totodată, vom putea observa ce amprente lasă războiul în cartea vieții unui neam.

                                            Vă urăm lectură plăcută!

3 aprilie 2015

Poezia lui Ianoş Ţurcanu: „răgaz între venire şi plecare”

   Etichetat de o filosofie a vieţii („Citesc o carte / căreia îi lipseşte sfârşitul – / viaţa mea”
(Stele în cruciş)), cu „Fason deosebit” dependent de anumite criterii („Chiar dacă le stă mai bine / când îşi dau sufletul peste cap, / există momente / că poeţii sunt obligaţi / să poarte capul pe umeri, / să fie gravi, să pară talentaţi, / să nu surâdă femeilor / să nu stea la taifasuri lungi cu istoria / să nu se gândească la singurătate, / să-şi aleagă corect duşmanii, / să nu acopere durerile lumii / cu inima” (Fason deosebit)), poetul Ianoş Ţurcanu, „...înainte de toate, un poet al iubirii, văzând în acest sentiment o expresie a deplinătăţii” (1), se află la înălţimea plăsmuirii chipului iubirii, antrenând toate stările posibile („Ca să nu ne îndoim niciodată / de dragoste / apăru gelozia. / Ca să nu ne îndoim / de gelozie, / se ivi singurătatea. / Ca să nu ne îndoim de singurătate / veni tristeţea. / Ca să nu ne îndoim de tristeţe, / apăru poezia / plină de / dragoste / gelozie, / singurătate, / tristeţe, / lumină / şi niscaiva fragmente / de eternitate" (Ca să nu ne îndoim) şi, evitând, în acest sens, contestarea siguranţei legăturii acestora când este vorba de ambiguitatea: dorul de divinitate şi tendinţa spre păcat – „...Cheamă-mă să intru / în sufletul tău, / să am de unde mă înălţa la Dumnezeu” (Cheamă-mă).
    În postura de mereu paznic la vise acvatice, dar şi vânător al abundenţelor de romantism din ochi de stele a căror strălucire o culege cu vraja unei năvale de desfătare a sufletului pentru înduioşarea tupilată după mii de talazuri ale gândurilor pe care le stimulează să se deghizeze în instantaneu cu amintiri despre viitor – (în opinia lui G. Landau „visele sunt nişte amintiri despre viitor”) – eul se află în apele lui, cheia pentru deschiderea porţilor mării vieţii servind însuşi dorinţa celui hotărât să acosteze la infinit luminile („Când cumpăna luminii line / Aprinde   florile-n castani, / Trec nevăzuţi pe lângă mine / Cei mai frumoşi şi tineri ani. / Şi trec, ca apa înstelată / Peste chemare de ecou, / Toţi cei ce i-am iubit odată / Şi aş dori să-i văd din nou...” (Câteva toamne, nişte nori...)) şi să desfacă, pe piese, miracole, precum în poemul cu acelaşi titlu („Mai vrei miracole? / Nu îţi ajunge cerul / cu fluturi risipiţi în zbateri scurte? / O ploaie care cade peste case? / Marea, când se agaţă / de umbrele apusului de soare? / Femeia adormită / cu tremur scurt pe buze? / Iubirea, un poem, / un zâmbet de copil?... / Mai vrei miracole? / Nici nu ştiu / ce pot face pentru tine”), astfel că „inventivitatea în găsirea ideilor are cadenţă de pas alegător, „Noul canon” coexistă cu formulele consacrate, dar şi înnobilate prin intensitatea trăirilor” (2).
   Panoramă a propăşirii, deghizare a neliniştilor „pe scena fierbinte a mării”, care este viaţa, valurile sunt paşii înşelăciunii, dezarmaţi de o încântare a aşteptărilor („...O, ce privelişte frumoasă, / când arde distanţa dintre mine / şi nimicnicia lumii”), această metamofoză provocând fenomene surprinzătoare: „Singurătatea se fărâmiţează cuminte / Vîntul se strecoară rănit printre ploi. / Marea leagă depărtarea dintre cuvinte / Cu depărtarea dintre noi” ce deconspiră tăcerea în cadrul unui trecut ce devine prezent: „Telefonul sună, dar nu voi răspunde. / Savurez plăcerea clipei ce vine, / Pe terasa pustie vântul se-aude, / Cineva din trecut se gândeşte la mine.” (Cineva din trecut).
    În căutarea clipelor roz care rezidă în „negarea suveranităţii proprii” în cadrul apropierii de „albastrul de cobalt al mării / şi albastrul de imn al privirilor tale”, eul, cu domiciliul flotant „peste nişte cărări ce coborau către mare..., / peste trădarea unor prieteni şi a unor femei”, pierdute „Prin sertarele amintirilor”, se aşterne în tratate de asentimente ale unei spectrograme a „polului durerii”, asistat de „nişte mori de vânt ce macină şi astăzi iluzii şi uitare, / peste nişte fluturi speriaţi de singurătatea amiezii” pentru a spulbera târziul ca pe cel mai prematur devreme, întru a deveni lacăt al aceloraşi sertare ale amintirilor şi, renunţând la o devastare a trecutului, acceptă legitatea reformatoare a universului: „lumea începe abia acum”.
Astăzi, mai optimist decât ieri, ...consfinţind tradiţia orală şi cea clasică, fluenţa ritmică şi parfumul îmbătător al eufoniei, specifice versificaţiei moderne, „Omul mării” se lasă furat de unica-i îndeletnicire („Singur, pe malul mării, / cioplesc chipul tău în piatra iubirii”), studiind aprofundat zbuciumul („e bine să cunoşti singurătatea”) şi binecuvântând finalul la un început:   „Mâine voi aduna iluziile toate, / voi aduna temerile fragile, / trădările, singurătatea, versul / şi voi înălţa în dreptul / bătrânelor catarge / o casă pentru speranţe şi lumină” (Casă pentru Femeia iubită).
   Poetul Ianoş Ţurcanu despică valurile vieţii cu profunzimea sufletului, pentru a se descoperi... castel de vise („Visul meu a ieşit desculţ / pe pietrele calde ale verii” („Şansa”)) şi navighează în întâmpinarea emoţiilor pozitive, protejate de staniolul reveriei inepuizabile, ca revigorare a ochilor sufletului şi ai inimii, întru păstrarea minunilor lui Dumnezeu în cadrul unui paradis („Există cu adevărat o temă a Paradisului în poezia lui Ianoş Turcanu, circumscrisă iubirii, unde găsim ipostaze atât de diferite de trăire ideală, susţinute de motive ce revin în mod constant (4)), indiferent de vârstă: „S-a întors toamna, iubito, / cu semne de nepăsare, / anume acum ura se duce, / inima iartă, durerea moare, / se aciuiesc peste sufletul blând / valuri de frunze moarte, / ca un sărut ce atinge flămând / buzele înviorate...” (S-a întors toamna, iubito...). Astfel, poezia lui Ianoş Ţurcanu poate fi definită ca ţară a lirismului cu o lume superbă tivită îndemânatic între viaţă şi ne-moarte, cu un deznodământ inedit ce păstrează imaginea cu aplomb a farmecului, a aşa-numitului produs al ecuaţiei incalculabile – întâmplarea – („Chiar şi viaţa / cu vise legate nod / e doar o întâmplare...” (Chiar şi viaţa)), ce ar îndeplini parcă acel destin, „un dat tot atât de inevitabil ca și acela de a fi om”, idee relevantă în rostirea lui Santiago, protagonistul renumitei nuvele “Bătrânul şi marea” de Ernest Hemingway: 
Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Dar pentru asta am fost făcut.” Or, fiecare pământean este un pescar, la propriu şi figurat, iar poezia lui Ianoş Ţurcanu este elocventă în acest sens, o vocaţie cu sens şi de misiune a pământeanului, acesta urmând să se redescopere: „Când umbrele serii se cern, / Pescarii trag de năvoade tăcuţi, / De parcă ar trage marea la ţărm / De parcă ar trage ceaţa din munţi, / De parcă, din cupă, uitare ar bea, / Lacomi ar bea, pe nerăsuflate – / Să ascundă cântecul în ea, / Ca în nişte lăzi ferecate.” (Când umbrele)
   Culegător al roadelor din pomul vieţii („Alte bunuri nu am: / această planetă, universul, / dragostea, o carte bună, / câţiva prieteni, câteva femei, / tristeţea, bucuria, / soarele, marea, ironia / un gând obraznic / ce cântă la acordeon / şi-alungă moartea.../ Cam atât, / Cred că-i destul să fiu invidiat” (Cred că-i destul)), biciuind defectele unei existenţe umane, pe care le supune spiritului critic şi uşoarei ironii, „oscilând între iluzie şi deziluzionarea ironică, între melancolie şi jubilaţie, între gravitate şi ludic” (5) - poetul Ianoş Ţurcanu rămâne, totuşi, fidel meseriei de bază – săpător în nori şi explorator de comori în cadrul zborului lin a doi cocori, prin care accentuându-şi distincta ipostază de cioplitor liric sever în piatra iubirii, diseminează roadele-i, anunţând mutual acţiunile din scurtul răgaz între ieri şi mâine: „Venirea şi plecarea... / În scurtul răgaz dintre ele / încape o viaţă de om. / Acum, vă rog să-mi spuneţi, / însă, sincer: are vreun rost să nu fim fericiţi?”.

   În concluzie: poezia lui Ianoş Ţurcanu este:


iubire de viaţă – Fără a şti, / zilnic murim / de spaimă, gelozie, / întuneric... / Din multe cauze / câte puţin murim; / apoi de tot – / când nu ne mai / iubim” (Fără a şti);
rost al fericirii – ...Mi-e dor / de primul autograf / pe care l-am scris desculţ / prin praful Peleniei / şi pe care l-au citit / doar vrăbiile” (Primul autograf);
minune pentru ochi – Aruncă privirea / trecătorule: / e o privelişte / să tot mori de viaţă” (Doar iarba);
venerare a originii – ...O, şi cum s-o alungi? / Cum ne putem imagina / Olimpul fără dragoste? / Asta e” (Asta e);
atestare a rezistenţei – Dă la o parte / tristeţea, / smulge din grădina / amintirilor / numai fire / ce poartă / câte un strop / de lumină” (Adio, tristeţe);
maturitate specializată – Eu am inventat / o altă unitate subdivizionară – / inimometru / ...Doar cu anii înţelegi / că toate în lume, / mari sau mici, / se măsoară cu inima” (Inimometru);
supraveghere a esenţelor lucrurilor mici care te fac mare  Cel înfrânt / din povestea banală şi simplă, / sunt chiar eu: / mă izbeşte marea de tâmplă / şi mă cert / cu Dumnezeu” (Semne);
confidenţă – Se întâmplă – / întârzii, / se întâmplă – / deloc nu mai vii. / Şi iată / ce am hotărât: / te mai aştept / viaţa asta / şi atât!...”(Atât);
culise pentru cotidian – Hai să bem un vin roşu / şi să râdem la cină. / uneori şi toamna / poate fi un element / din iubirea divină” (S-a întors toamna, iubito);
fidelitate – ...Apropo, / ce cauţi tu mereu / pe-aici, / prin amintirile mele?”;
lumină din lumină – Mi-a pus toamna / un poem pe buze / şi mă învaţă / să rostesc / cuvinte simple, / ca zborul / unei frunze... / Toată creaţia mea / la atâta / s-ar putea limita” (Creaţie);
extaz nelimitat – ...Cum să mă eliberez / de vraja ta, iubire?” (Ţărm).

   Referinţe bibliografice:
 1. Cimpoi, Mihai. 
În căutarea „vremii împăcării” //  Ţurcanu Ianoş. Cea mai frumoasă vară a          iubirii. - Târgovişte: Ed. Bibliotheca, 2010;
 2.  Grăsoiu, Liviu. Ediţii de autor: EXPONTO nr. 4, 2010;
 3.  Paladi, Tudor. Necesitatea primordială a basmului. Florile dalbe, mai 1995;
 4.  Ionel, Niculae. Un poet al iubirii. Litere, anul XIII, nr. 3(144), martie 2012;
 5.  Cristea, Tudor. Poeţi din Basarabia (I), Un personaj liric: Ianoş Ţurcanu. Litere, Târgovişte,      2010.
                                                                                                                 Lidia Grosu


2 aprilie 2015

DE ZIUA UMORULUI CU PERSONAJELE ÎNDRĂGITE

   Ziua de 1 aprilie a adus surprize condimentate cu mult... umor la Biblioteca „Liviu Rebreanu” împreună cu copiii de la grădiniţa nr. 160, educatoare Ceban Claudia.
    A fost iniţiat cu copiii un dialog întru a accentua unele detalii despre semnificaţia zilei de 1 aprilie. Dezvăluind „misterul”, ea le-a relatat din istoria aşa-numitei „zi a păcălelilor”. Potrivit acesteia, în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a mers pe această tradiţie, doar că darurile au luat forma unor farse şi glume nevinovate. Mai tîrziu sărbătoarea s-a răspindit şi-n alte ţări. În Franţa, de exemplu, de ziua umorului este practicată lipirea pe spatele persoanelor a unor desene cu imaginea peştelui. Celui prins la nadă" li se aruncă fraza: Poisson d’avril!", fapt ce provoacă râsul. Este adevărat că şi unii copii au fost... traşi la nadă”. În timpul activității, educatoarea, pe neobservate, le-a agăţat picilor câte un peştişor, fapt ce a provocat haz, dar şi necaz”, benefic, printre altele, celor păcăliţi.
    Deasemenea copiii au fost informați că în folclorul românesc umorul este reprezentat prin anumite personaje, cei mai cunoscuţi fiind Păcală şi Tândală. Ulcica cu păcăleli a avut efectele ei pozitive. Au fost lecturate mai multe snoave, inclusiv: Păcală şi curcile”, Păcală şi pălăria”, Gluma lui Păcală”. Faptele, trucurile, uneori şi prostia au fost cu ingeniozitate redate de către copii, aceştia interpretând roluri din Tândală la vânat curci”, cu Tataru Bogdan, Croitorul Fabian”, cu Luciana Corobca, Păcală şi tatăl în tren”, cu Damian Vrabie, Boierul, Păcală şi cizmele”, cu Dragoş Mărgineanu, Damian Mihailovici, Damian Vrabie. 
    În final, educatoarea le-a sugerat copiilor să continuie sărbătoarea şi în cadrul familiei, glumele fiind alese reuşit în măsura în care să nu-i supere pe cei maturi. Vorba ceea: o glumă sănătoasă este binevenită ca mierea de albină.

1 aprilie 2015

ÎNTR-UN DIALOG CU “UN POET AL IUBIRII”...

   
   Recent, în incinta Bibliotecii "Liviu Rebreanu" a avut loc o întilnire de suflet  cu poetul Ianoş Ţurcanu, manifestarea având ca generic “Ianoş Ţurcanu – un poet al iubirii”. Studenţi de la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (Pădureţ Ludmila, Ignat Ana, Rotari Alexandra, Roman Veronica, Avădănii Tatiana, Malcoci Mihaela, Corneiciuc Tatiana, Fetescu Cristina, Cernică Lidia ) şi Ştiinţe Economice (Covrig Victoria, Mamulat Doina, Moraru Ioana etc., membre active ale Cerculuii “Probleme social-economice ale calităţii vieţii”, ghidat de dna Margareta Bradu), liceeni de la Liceul “George Călinescu”, iubitori de expresivitate şi eleganţă a limbajului artistic au venit să se pătrundă de frumuseţe, lirism şi originalitate.
   Moderatoarea Lidia Grosu, poetă, s-a referit în mod special la creaţia lui Ianoş Ţurcanu, prezentând un material amplu de analiză literară. Vorbind despre semnificaţia poeziei ca “limbaj al Lui Dumnezeu”, dânsa “a pictat” imaginea poeziei, sublinind în concluzie următoarele: „poetul Ianoş Ţurcanu rămâne, totuşi, fidel meseriei de bază –sapător în nori şi explorator de comori în cadrul zborului lin a doi cocori, prin care accentuându-şi distincta ipostază de cioplitor liric sever în piatra iubirii, diseminează roadele-i , anunţând mutual acţiunile din scurtul răgaz între ieri şi mâine: „Venirea şi plecarea... / În scurtul răgaz dintre ele / încape o viaţă de om. / Acum, vă rog să-mi spuneţi, / însă, sincer: are vreun rost să nu fim fericiţi?”
   Oferindu-li-se cuvântul învăţăceilor, aceştia au vorbit  despre poezia care i-a captivat în mod special, despre conotaţiile acesteia, analizând rând pe rând versuri, dar şi aforismele care „sunt tot nişte versuri ce ilustrează în câteva rânduria idei profunde”.  Unele studente s-au oferit să prezinte date interesante din biografia scriitorului. „Poet, prozator, eseist, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Mondiale a Literaţilor (Washington) etc. sunt ipostazele pentru care premiile şi menţiunile nu s-au lăsat aşteptate, ele fiind „măsura adevărată a darului său artistic”.
   Cea mai frumoasa vara a iubirii, Liniste nu va mai fi, Omul marii, Cauta femeia, Lo scrigno del’amore sunt doar câteva din cele circa o sută de cărţi, inclusiv pentru copii, menţionate de către studenţi, care i-au adus faima lui Ianoş Ţurcanu de om ce trăieşte în cuvânt, dar şi cea de sufletist cu o sensibilitate aparte, fapt ce l-a încăput în sintagma care îl caracterizează – “poet al iubirii” – numit astfel de academicianul  Mihai Cimpoi, critic literar.
   De  menţionat, că dialogul a fost unul de transmitere reciprocă a energiei pozitive, iar atmosfera caldă prietenească i-a descătuşat pe tinerii dornici de lumina cuvântului artistic, aceştia convingându-se că au în faţa lor un om simplu, modest şi binevoitor de a răspunde la toate întrebările. Pronunţîndu-se pe marginea scrierilor lui Ianoş Ţurcanu, Anişoara Ignat ne-a relatat următoarele: “Întilnirea cu Ianoş Turcanu mi-a oferit mai mult decit o experienţă frumoasă, am reusit să imbin utilul cu placutul si chiar să sper, muncind, că o să mi se realizeze şi mie visul de a scrie o carte, nu doar coautoare a unor antologii! Dialogul cu poetul iubirii mi-a conturat o lumea a inspiratiei, nesecabilă si plina de avalanşe! Am avut întrebari la care poetul nu a ezitat să-mi răspundă, ba chiar am descoperit un poet  înca tânăr şi sincer în creaţia lui. Consider că o astfel de întilnire e binevenită pentru orice student iubitor de cuvânt, în asa mod lărgindu-se nu doar orizontul de cunoştinte, dar şi calea libertăţii de opinii. Vreau să mulţumesc celor care se dedică literaturii şi mânuiesc arta cuvîntului, fiind etern făuritori ai sufletului prin poezie!”
   În final, poetul, dăruindu-le tuturor celor prezenţi câte o carte, le-a lăsat şi câte un autograf, semn al recunoaşterii de prieten.

29 martie 2015

CIOCOII VECHI ȘI NOI de Nicolae Filimon

       Din cele mai vechi timpuri, omul a fost stăpînit de  o poftă enormă pentru obținerea bogățiilor. Din păcate, metodele alese pentru împlinirea acestui scop nu corespund mereu normelor morale ale societății. Apare tendința de a acționa pe căi necinstite. Pentru a-și realiza visul, omul oferă întîietate unor astfel de termeni ca: depravare, desfrînare, corupție, josnicie etc. 
      Romanul „Ciocoii vechi și noi” ne oferă posibilitatea de  a  urmări soarta ciocoilor – un fel de viermi ai societății, care acționează doar prin minciună, lingușeală și viclenie, dar care, în același timp, au un scop clar – de a scăpa de mizeriile vieții și de a căpăta aripi pentru o eventuală înălțare.
         Pe parcursul romanului avem posibilitatea de a urmări cum decurge viața ciocoiului Dinu Păturică. Oare îi reușește acestuia să șteargă hotarele dintre sărăcie și bogăție, și dacă da, atunci prin ce metode? Oare este durabilă averea obținută prin minciună, prin vicleșug și prin escrocherie? Oare Domnul îi lasă nepedepsiți pe cei care înșeală și profită de naivitatea altora?
         Răspunsul acestor întrebări poate fi obținut doar în urma lecturării romanului „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon. Nu ezitați să fiți primii care veți dezlega enigmele legate de noțiunea „ciocoi”. 

Vă urăm lectură plăcută!

26 martie 2015

Franța: istorie și cultură

          Atît de  frecvent visăm să vizităm Franța - Țara Iubirii, să ne plimbăm sub bolta plină de stele împreună cu alesul/aleasa inimii, să urcăm scările Turnului Eiffel și să ne simțim în al nouălea cer de fericire. Din păcate, mii de km ne despart de acest vis. Elevii clasei a VIII-a „C” de la Liceul Teoretic „George Călinescu”, fiind conduși de către doamna Eugenia Bivol (profesoară de geografie) și de către dirigintele A. Gorincioi, au creat o atmosferă specifică Franței în incinta Bibliotecii „Liviu Rebreanu”.
În acest an se promovează valorile europene prin intermediul proiectului „Călător prin Europa”. Țara europeană promovată în luna martie este Franța. Oaspetele de onoare al activității a fost domnul Baptiste Mignot (animator cultural si lingvistic, Franţa), voluntar al Alianței Franceze. Inițial, copiii au avut frumoasa posibilitate de a-i adresa întrebări invitatului. Domnul Batiste se află în Republica Moldova din septembrie şi a rămas profund impresionat de faptul că persoanele din Republica Moldova manifestă interes pentru viața culturală, politică și economică a Franței. Fiind întrebat ce părere are despre Republica Moldova și prin ce se deosebește aceasta de Franța, invitatul a menționat că cetățenii noștri sunt ospitalieri, a evidențiat că în transportul public oamenii din țara noastră dau dovadă de mai mult respect decît cei din Franța. Nu a uitat să atragă atenția și asupra frumoaselor  noastre tradiții, amintind că a avut ocazia să privească horele moldovenești. Fiind întrebat dacă este căsătorit, domnul Batiste a spus că în Franța oamenii își unesc viața cu persoana iubită la o vîrstă mai înaintată, mirîndu-se că studenții din anul I din Moldova  au deja propriile familii.
         Epuizîndu-se întrebările destinate invitatului, elevii au organizat „o excursie” prin Franța. Participanţii au dovedit că sunt ingenioși, talentați și creativi. Prezentarea celor mai frumoase atracții turistice ale Franței a fost realizată prin intermediul unui filmuleț. Acesta conținea imaginile Turnului Eiffel, Muzeului Luvru, Catedralei Notre-Dame etc. Elevii au demonstrat că Franța este Țara Iubirii prin intermediul cîntecului și al dansului. Cătălina Mazur a interpretat  cîntecul „Je t’aime”, iar pe fundalul acestuia, o pereche de dansatori au mimat o sinceră poveste de iubire. Prin cîntec ne-au fermecat și alți cîțiva elevi, accentuîndu-se că iubirea este un sentiment înălțător, prețuit și cultivat de către oamenii din Franța. Pricop Laurențiu și Onica Vladlena nu doar au povestit cu lux de amănunte despre Turnul Eiffel, dar au  prezentat și machete ale acestuia. A fost  o surpriză plăcută pentru domnul Batiste faptul că elevii au demonstrat că sunt și niște bucătari înnăscuți. Aceștia au copt prăjituri în forma Turnului Eiffel, au servit  o tartă franceză (menționînd și modul de preparare al ei), au prezentat un filmuleț despre bucătăria franceză (în special, despre tipurile de cașcaval).
Participanţii au apelat și la poezie, astfel Cristina Şveţ a recitat creația proprie „La France”, amintind despre locurile de atracție din această țară (Versailles, Luvru etc.), dar și despre personalitățile notorii de acolo (Pascal, Rembrandt etc.). Poezia sfîrșește cu o notă plină de optimism: Vive la France!
Nu s-a trecut cu vederea nici peste istoria Franței. La un moment dat, un vizitator și-a făcut apariția în sală, spre surprinderea tuturor. Este vorba de... Napoleon (al cărui rol l-a jucat elevul Frunză Vlad)! „Napoleon” și-a descris propria viață, punctînd victoriile obținute în războaie. Trebuie să evidențiem faptul că „Napoleon” a venit bine pregătit, fiind îmbrăcat în renumitul său costum utilizat în luptă.
Invitatul de onoare a rămas uluit de talentele acestor copii firavi, menționînd că în Franța nu se organizează astfel de activități. Atîta timp cît s-a desfășurat manifestarea, aveai impresia că distanța dintre Republica Moldova și Franța este una neînsemnată. Le mulțumim elevilor clasei a VIII-a „C” pentru munca și sîrguința depusă. Nu ne rămîne decît să promovăm în continuare valorile europene, să călătorim virtual în țările membre ale UE și să ne facem cunoscuți cu tradițiile și obiceiurile acestora.