27 mai 2015

Un omagiu în memoria Poetului monocrom – George Bacovia

   
  Vineri, 22 mai 2015, în cadrul Bibliotecii ,,Liviu Rebreanu” a fost organizată o activitate în memoria marelui artist George Bacovia. Moderatorul acestei activităţi a fost poetul Mihai Doloton. Trebuie să ne mândrim cu oamenii talentaţi ai poporului nostru. Acesta a fost scopul activităţii organizate în cadrul Bibliotecii ,,Liviu Rebreanu”. Domnul Mihai Doloton menţiona că, din păcate, George Bacovia nu a fost apreciat pe parcursul vieţii. Abia postmortem i-a fost recunoscut harul. Noi, fiind nişte cititori activi şi conştienţi, suntem obligaţi să transmitem generaţiilor care vin flacăra poeziei româneşti.
   Întrucât este născut în Bacău, moderatorul a menţionat că localitatea dată este una foarte norocoasă. Este locul de baştină a unor mari scriitori, acolo fiind născut nu doar Bacovia, dar şi Vasile Alecsandri. Pentru a cunoaşte mai bine opera lui George Bacovia, este nevoie să ştim şi principalele momente ale vieţii sale. Pentru atingerea acestui scop, poetul Mihai Doloton a realizat o frumoasă prezentare power point. Din această prezentare desprindem locurile în care se izola Bacovia (banca din parc, salcia), observăm că era nu doar un talentat poet, dar şi un iscusit pictor şi muzician.
   George Bacovia este un poet de talie internaţională. Versurile sale nu sunt atestate doar în volume de poezii, acestea sunt traduse în alte limbi şi sunt puse pe note muzicale. Pentru a ne confirma acest lucru, Mihai Doloton a propus utilizatorilor bibliotecii să-l audieze pe Vitalie Dani, pe Nicu Alifantis. Aceşti interpreţi au aranjat pe note frumoasele versuri bacoviene. O surpriză din partea moderatorului a fost faptul că însuşi acesta a alcătuit muzica pentru o poezie bacoviană şi a interpretat-o la acordeon.
   Trebuie să menţionăm că pasiunea lui George Bacovia pentru pictură este bine observată în poeziile sale. El plasează obiectele în spaţiu cu o adevărată iscusinţă. Culoarea joacă un rol important în poezia sa. Astfel,  poeziile ,,Decembre” şi ,,Nevroză” abundă în alb. Dar culoarea alb nu stârneşte o stare constantă eului. Impresionează lumea sa interioară: uneori tulburată, răzvrătită, alteori calmă, liniştită. Eul bacovian este unul profund, complex, întrucât adoptă viziuni diferite faţă de unul şi acelaşi fenomen.
   Astfel de activităţi sunt indispensabile pentru promovarea literaturii române, pentru dezvoltarea gustului estetic, pentru ridicarea gradului de cultură a societăţii, pentru apropierea noastră de poezie. Este minunat că indiferenţa nu a cuprins întreaga omenire şi că mai sunt oameni cărora le pasă de Frumos.
                                                                                                   Gumenco Drăgălina

25 mai 2015

Arcadie Suceveanu - Un cavaler al poeziei


  Miercuri, 20 mai 2015, în incinta Bibliotecii ,,Liviu Rebreanu” a avut loc întâlnirea utilizatorilor cu Arcadie Suceveanu – poet, eseist, ziarist, om de cultură. Este vorba de Programul ,,Chișinăul citește o carte”, în cadrul căruia se promovează cartea domnului Suceveanu - ,,În cămașă de cireașă”. La întîlnire au fost prezenți elevii claselor întâia și a doua de la liceele ,,George Călinescu” și ,,Al. Ioan Cuza”. Fiind îndrumați de profesoarele Laur Lucia și Erizanu Elena, elevii au recitat poeziile scriitorului și au interpretat melodii scrise pe versurile poetului. Copiii l-au impresionat foarte mult pe autor. Acesta i-a lăudat, i-a aplăudat și le-a prezis un viitor frumos în calitate de poeți, declamatori, actori etc.
   Lecturând poeziile domnului Arcadie Suceveanu din volumul „În cămașă de cireașă”, atestăm o profundă dragoste pentru copii. Remarcăm că cea mai frumoasă și cea mai luminoasă perioadă a vieții este copilăria. Poezia „Lumea ca o poveste” denotă următoarea concluzie: Nu-i așa că peste tot, chiar și printre lucrurile-acestea,/ Ne însoțește tot timpul Povestea…? Observăm că viața poate fi o poveste, diferă însă eroii ce participă la acțiune, decalajul dintre bine și rău, dintre urât și frumos.   
   Cea care este datoare să-i asigure copilului o copilărie de poveste este familia, idee oglindită în versurile: O, pom dulce, strămoșesc,/ Ramuri câte-n tine cresc?  Anume familia este  zâna din basme care alungă duhurile rele, care veghează somnului micuțului. Anume familia este zîna care posedă bagheta fermecată, cu ajutorul căreia transformă viața obișnuită într-o lume de vis. Importanța familiei o desprindem din poezia „Arborele familiei”. Observăm că între membri, dar și între generații persistă legături durabile, nesupuse timpului. 

   Copilăria este  o adevărată comoară pentru fiecare pici. Ea poate fi asemănată cu un ou de ciocolată. În primul rând, coaja oului joacă un rol protector. Copilul se simte mereu în siguranță lângă părinți. Coaja semnifică și faptul că micuțul este învăluit în dragoste. Să nu uităm că acest ou nu e unul obișnuit, ci de ciocolată. Adică, gustul copilăriei este dulce și plăcut. În plus, oul de ciocolată conține în interior o surpriză. Iar copiilor, după cum știm, le plac surprizele foarte mult, ideea reflectată în poezia ,,Kinder cu surprize”: Ce idee minunată-/ O surpriză-n ciocolată!    În perioada copilăriei toate visele prind viață. Chiar și cele mai obișnuite obiecte apar în ochii copilului însuflețite, idee desprinsă din poezia ,,Cifrele minunate”: 9 pare întristat/ Că-i un melc neterminat. 
   Poezia ,,Portativul curcubeului” este încă un exemplu elocvent al copilăriei. În această frumoasă perioadă, părinții, ca niște magicieni adevărați, trebuie să asigure viața micuțului cu multe culori, cu muzică și cu voie bună: Si-la-sol-fa-mi-re-do:/ Verde, galben și maro./ Haideți să cântăm, copii,/ Cât culorile sunt vii. Clipele petrecute în copilărie trebuie să fie la fel de aprinse ca și culorile curcubeului, la fel de melodioase și de armonioase ca și notele muzicale.    Copilăria este perioada în care picii nu au nici o grijă. Zâmbetele lor pot fi obținute prin intermediul unor vintimine, sau oferindu-le o boană. Micuții cred în existența vrăjitorilor, a zânelor, a lui Moș Crăciun. De aici rezultă și învelișul de poveste a copilăriei. Menirea maturilor este de a menține cît mai mult timp atmosfera de poveste în viața picilor. Aceasta încearcă să facă și Arcadie Suceveanu prin poeziile sale dedicate copiilor și îi reușește de minune.

                                                                                                  Gumenco Drăgălina

21 mai 2015

SINGUR ÎN FAȚA DRAGOSTEI de Aureliu Busuioc

   
 „Dacă există dragoste cu adevărat, nu în rațiune trebuie căutată”: Paradoxal, dar sunt cuvintele unui  intelectual – Radu Negrescu. Acesta activează în calitate de profesor de matematică în satul  Recea-Veche.  Personajul consideră că „Viața e prea scurtă ca s-o trăiești în amănunte, în mărunțișuri, viața, ca s-o trăiești toată, trebuie s-o cuprinzi în linii mari și detaliile să le concentrezi doar în direcția loviturii principale: a scopului ce ți l-ai pus”. Radu Negrescu este preocupat de problemele actuale ale societății, deține cunoștințe din cultura universală, are propriile păreri și reflecții asupra vieții. Posibil că anume aceste aspecte îl împiedică să se acomodeze în colectivului școlii de la Recea-Veche. Vede colectivul școlii ca o bucățică de aluat, în care  par a fi prezente toate ingredientele, dar care nu dospește, nu are capacitatea de a crește și de a deveni rumen și copt. „Aluatul” instituției  în care lucrează Negrescu este unul alterat de Spânu (directorul) și de celelalte cadre didactice care îi susțin opiniile. Totuși, aluatul școlii prinde viață în ochii lui Radu Negrescu. Cea care reușește să lumineze sufletul personajului este Viorica Vrabie: „Că picase în mijlocul nostru ca o firimitură de drojdie într-un aluat ce-a prins imediat să dospească...”. 
Lectura romanului vă va  dezvălui cu ce se sfîrșește istoria de dragoste a lui Radu Negrescu și a Vioricăi Vrabie.

                                                 Vă dorim lectură plăcută!

18 mai 2015

Poetul Mihail Dolgan: un arhitect al adevărului

   
   Recent, în incinta Bibliotecii „Liviu Rebreanu” a avut loc o întâlnire de comemorare a academicianului Mihail Dolgan, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, critic literar, cu genericul: „Filosoful Mihail Dolgan: expresia divinităţii”, moderatoare Lidia Grosu, poetă, la care au participat: savanţii: Ion Holban, Nicolae Bileţchi, Maria Cosniceanu, Eugenia Dodon, doctor, conferenţiar universitar, Victoria Fonari, doctor, conferenţiar, poetă; Doina Strulea, poeta, profesorul Mihai Doloton, poet; Sabina Cojocaru, poetă, jurnalista Ecaterina Urâtu, poetă, studenţi de la USM, liceeni de la Liceul “George Călinescu” şi, desigur, familia în persoana soţiei – Ortanţa  Dolgan, a fiicei Liliana, profesoară la USM, a nepoţilor...
   Au răsunat amintiri frumoase, aprecieri înalte, cuvinte calde ce au dezvăluit în integritate figura măreaţă a ilustrului literat filosof, a profesorului, savantului, academicianului, dar şi poetului care a fost şi rămâne Mihail Dolgan.
   Dând start acestei manifestări de comemorare, cercetătoarea Lidia Grosu, poetă, a prezentat o comunicare cu tema: „Poetul Mihail Dolgan: un arhitect al adevărului”.
  Savantul Ion Holban ar polemiza astăzi  prieteneşte cu filosoful Mihail Dolgan, pe care l-a cunoscut, citindu-i cu interes toate cărţile. Pentru a ajunge la un punct comun? Sau a rămâne fiecare cu adevărul său? Posibil şi una, şi alta, dar poartă amintiri dintre cele mai frumoase şi îndeosebi pleacă ochiul minţii asupra aforismelor  filosofului Mihail Dolgan în care redescoperă lumea, aşadar şi pe sine, pe fundalul unei realităţi pe cât de triste, pe atât de îmbucurătoare când este vorba de actul de creaţie: “Creez şi  exist, deci nu sunt singur!” sau “Speranţa- pernă la bine şi la rău a savantului”.
   Dna Maria Cosniceanu, o bună prietenă a familie Dolgan, a prezentat scurte date biografice, amintind că baştina academicianului, Rediul-Mare, i-a aprins steaua a cărei lumină s-au făcut cărţi. ”Renumita autoare a „Dicţionarului de nume” a îndemnat la lecturi şi cunoaşterea prin ele a savantului Mihail Dolgan, care a întruchipat în sine „frumuseţea fizică, ţinuta academică, nobleţea, talentul şi cunoştinţele”.
   Discipola savantului Mihail Dolgan – Victoria Fonari, poetă, doctor în filologie, conferenţiar universitar, îşi aminteşte cu mare drag de  toate calităţile profesorului  foarte stimat şi apreciat de toată lumea, care „scria câte 17 pagini în fiecare zi”, dar şi care avea  o atitudine prietenoasă, susţinându-şi şi încurajându-şi toţi discipolii, fie că erau doctoranzi sau, pur şi simplu, studenţi. Poeta i-a îndemnat pe tineri să se dedice lecturilor, să se mobilizeze dacă nu să scrie cel puţin să citească câte 17 pagini în fiecare zi pentru a se cultiva  la şcoala marilor valori.
   Profesorul universitar Nicolae Bileţchi are cele mai frumoase amintiri, pentru că  toate anotimpurile vieţii au fost marcate de prietenia cu  personalitatea Mihail Dolgan. Relatează despre profunzimea gândului colegului său de breaslă, despre „metafora –  inima frumosului despre cărţi”, de a cărei cercetare a fost preocupat Mihail Dolgan. Aici a amintit şi despre cele şapte volume „Nu e om să nu vi scris o poezie”, antologii studenţeşti care „îl consumau frumos pe savant”, pentru că susţinea tinerele talente, or, redactarea unor texte  îi lua foarte mult din timpul preţios, dar nu regreta, pentru că ştia că mulţi dintre cei ce debutau sunt oamenii de creaţie de mâine.
   Doctorul în filologie  Eugenia Dodon, conferenţiar unifersitar la Facultatea de Litere a USM, a remarcat despre  aristocraţia, nobleţea profesorului Mihail Dolgan  cu un suflet deschis şi cu o inimă mare către toată lumea, pentru fiecare având cuvinte calde, sfaturi prieteneşti, dar şi despre lumea cunoaşterii pe care o cuprindea şi căreia i se consacra fără de istov...
   Actorul Sandu Aristin Cupcea îşi aminteşte că academicianul aprecia  poezia declamată şi exprima acest lucru în cadrul unor manifestări culturale. Îi rămâne recunoscător pentru faptul că i-a făcut un portret de creaţie. Declamatorul a lecturat un poem din creaţia celui comemorat.
  Tinerii poeţi Doina Strulea, liceană  şi Mihai Doloton, profesor de geografie, muzică şi istorie, şi-au exprimat ataşamentul şi dragostea pentru cărţile merituoase ale savantului Mihail Dolgan, consacrându-i câteva poeme şi aducându-i un omagiu prin propriile lecturi.
  Cu un recital de poezie din creaţia lirică a autorului s-au prezentat: şi studentele de la USM, ultima studentă intervenind şi cu opinii pe marginea cărţii de aforisme ”Floarea gândurilor” de autorul comemorat, pe care, speră, că le va publica în viitorul apropiat.
 Jurnalista Ecaterina Urâtu, poetă, studiind la Facultatea de Jurnalism, cunoaşte opera de excepţie a criticului literar şi exprimă convingerea că toate cărţile domniei sale se vor acoperi cu veşnicia, educând sute de generaţii de specialişi în domeniul literaturii.
  Fiica savantului Liliana Dolgan trăieşte durerea pierderii grele. Îşi aminteşte de calităţile pe care le-a cunoscut doar personal. Şi în rolul de părinte, Mihail Dolgan a creat sărbătoare sufletului. A fost un creator de frumos şi a iubit frumosul. Acolo unde era tatăl Mihail Dolgan, era multă poezie, dans, muzică, bună dispoziţie. A fost  personalitate emotivă şi suferea mult pentru că trăia orice cuvânt. Or, cuvântul are forţă. Cunoscând acest lucru, savantul nu a invidiat pe nimeni, iar când simţea  un ochi distructiv îl ocolea şi niciodată nu amintea despre el, pentru că sufletu-i era numai lumină...

11 mai 2015

Vizitând Veneţia – oraş european

   Cu toate că suntem situaţi pe continent european, puţini dintre noi au avut posibilitatea să viziteze cele mai remarcabile locuri din Europa. Ba mai mult de atât, puţine lucruri cunoaştem despre istoria, despre starea politică, economică, socială, culturală a oraşelor din Europa. Pentru a-i apropia pe utilizatori de spiritual european, în cadrul Bibliotecii "Liviu Rebreanu" a fost prezentat un film documentar despre oraşul european Veneţia, evident că nu fără a se realiza o prezentare generală a Uniunii Europene, a relaţiilor dintre statele europene etc. Cei care au beneficiat de filmul documentar au fost militarii de la Unitatea Militară 1001. Credem că este indispensabilă răspândirea culturii europene între utilizatorii bibliotecii ce sunt încadraţi în diverse sfere: pedagogie, sport, pictură, militărie etc. În acest mod suntem siguri că o părticică a spiritului european va pătrunde în inimile fiecărui cetăţean şi va încolţi, promovând în continuare adevărate valori europene.
   Utilizatorii bibliotecii "Liviu Rebreanu" au avut parte de o săptămână rodnică. Au petrecut timpul frumos, au redat informaţia pe care o posedă într-un mod original. Au săvârşit călătorii virtuale în ţări europene. Astfel de acţiuni au menirea de a dezvolta abilităţile copiilor, dar şi de a-i motiva să aleagă un viitor european, un viitor sigur şi prosper.

8 mai 2015

Poetul Mihail Dolgan: expresia divinităţii


   Criticul literar Mihail Dolgan nu dialoghează în contradictoriu cu poetul Mihail Dolgan, aşa cum ar sugera acest lucru statutul domeniului critică literară, pentru că discursul său ştiinţific a fost dictat de re-trăirea de către savant a emoţiilor poetului în cadrul studiilor şi analizelor literare, printre rânduri reliefându-se emblematica parafrază a îndemnului divin – „Lăsaţi poeţii să vină la mine!”. Aceştia fiind aceiaşi copii cu deschiderea spre universul frumosului multicolor, l-au atras pe acest părinte al literelor Mihail Dolgan. De aici şi sentimentul de împlinire, poate parţială, (omul de creaţie fiind mereu cu emblema: „mereu nemulţumit de sine”), ce va fi exprimat într-un dialog realizat de regretatul scriitor Victor Dumbrăveanu: „Am căutat să fiu cu faţa spre toţi slujitorii muzei”... De fapt, toate lucrările denotă prezenţa stofei lirice în fiinţa savantului, aşadar şi accentele cu formele-i distincte ale unei firi romantice confirmată de instantaneiele pe care le surprinde sau de care este surprins, ce vor confirma, în nişte recreaţii sau refugii, gradaţiile de merit ale clipei pictate în ploi de verbe pe circumferinţa retorică a anotimpurilor vieţii: „Tot mai mult aşteptările mele / se umplu de prezenţa ta: întineresc? / Tot mai mult prezenţa ta / evadează din aşteptările mele: îmbătrânesc? / Tot mai mult sufletul mi se prăpădeşte / după frumuseţile lumii: întineresc? / Tot mai mult frumuseţile lumii / îmi prăpădesc sufletul: îmbătrânesc?” (Întineresc? Îmbătrânesc?)
   Deşi cred că multe din versurile poetului Mihail Dolgan au rămas primenire a rafturilor arhivei personale (sper ca în continuare să treacă nestingherite de ochiul vigilent al timpului pragul editurilor), antumele demonstrează că autorul, cultivat la şcoala marilor valori, a desemnat metafora undă verde a stărilor sale de spirit, zguduite periodic de defectele deranjante ale anturajului ce necesită nu numai prudenţa dar şi inspecţie şi introspecţie: „Prin apa rece a zilei, / prin apa tulbure a nopţii / trudita ima mea / zi şi noapte / înoată necunten... / Deasupra-i însă planează, / crâncen şi momitor, / o undiţă vicleană / cu cârlig de aur / muiat în otravă. / Cine-i, Doamne, pescuitorul, / amatorul de senzaţii tari, / ce ţi-a transformat în meserie / îndeletnicirea distractivă – / aşa-zisul Hobby – de-a pescui inimi?”.     
   Om de creaţie, Mihail Dolgan a fost conştient de prezenţa în umbră a ochiului atent la alegerea „victimei”, de regulă, talentată, ca pradă a denigrării. Or, ele, stările-străfulgerările poetului Mihail Dolgan au fost cele ale omului Om: care a iubit şi a fost iubit, care s-a bucurat şi s-a întristat, care s-a înalţat şi s-a decepţionat, care s-a revoltat şi s-a consolat, care s-a împiedicat, dar n-a cedat, ci a luptat şi a mers mai departe, care a considerat viaţa drept un dar şi căruia (lucru foarte important!) i-a fost străină ura, invidia, pizma: „Cu fiece zi ce trece – vai mie! – / sufletul meu, / atât de preaplin cândva / se împuţinează văzând cu ochii. / Ca şi altă dată / îi port aceeaşi grijă. / Nu-l vând nimănui. / Nu-l împart cu nimeni / Nu-l mistui în patimi efemere. / Nu-l dau cu împrumut / Nu-l închiriez. / Nu-l vântur pe drumuri...”. Cu alte cuvinte, nedeclarând despre acest lucru, a mers de mână cu Dumnezeu, din timp în timp, izolându-se în „regatul spiritualităţii”, apelând şi momind în el limpezimea gândurilor întru regenerarea în permanenţă a optimismului ca dovadă că viaţa e o permanentă vizualizare a paşilor şi a spaţiului pe care trebuie să-l parcurgi cu ochiul minţii. Legea „măsuraiului” a fost cea pe care a aplicat-o, eul pledând, din ceea ce ţi se oferă, pentru selectarea lucrurilor frumoase dintre cele mai puţin frumoase, iar dintre cele frumoase pe cele mai frumoase în mişcarea rectilinie spre perfecţiune cu proiectarea în ea a unei continuu lupte pentru adevăr, aflându-se mereu între „verbul mustind de clorofilă „a fi” şi verbul atacat de tăciune „a nu fi”, şi asumându-şi riscurile în distingerea sa ca arhitect al adevărului ce creşte din „rădăcinile pe cât de invizibile, / pe atât de viabile în coloana verticală de cremene / a neamului românesc” – un altoi reuşit al sentimentului sublim: „Mă descopăr în ceea ce iubesc”. Această arie se lărgeşte cu atât mai mult, cu cât „se îngemănează cu fiinţarea mea” din care absenţa a ceva ce urma să se împlinească „cu toată puterea sufletului”, devine dor, un simplu dor al pământeanului de o realitate perfectă imaginară: Iar eu am vrut să am un tei al meu, divin, / cu flori înmiresmate, ce-ar fi căzut în jos şiraguri, / cu-albine încărcate de zumzet şi polen...(Cu toată puterea sufletului).
                                                                                                      

                                                                                                        De Lidia GROSU

7 mai 2015

Promovând cultura europeană

   În legătură cu desfășurarea Săptămânii Europei, Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu” și filialele acesteia au organizat un șir de activități, toate menite să stimuleze oamenii de a alege un viitor modernizat, de a alege un viitor european. De ziua Europei, în incinta Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu" au fost recitate versurile celor mai renumiți scriitori europeni, au fost interpretate cele mai frumoase melodii ale popoarelor europene, s-a dansat etc. Și toate acestea au fost realizate nu doar în limba română, dar în variate limbi oficiale ale țările de pe continetul european. Au fost traduse versurile lui Mihai Eminescu și ale lui Grigore Vieru în limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă etc. A fost înscenată renumita operă shakesperiană Romeo și Julieta. Au fost prezentate dansuri populare. S-au interpretat cântece din repertoriul național al Bulgariei, al Ucrainei etc. Filiala  "Liviu Rebreanu" a fost reprezentată de către un cititor fidel, fiind, în același timp, un interpret de o valoare incotestabilă – Nicolae Busuioc. Artistul poporului a cântat 2 melodii: Besame mucho și O sole mio.
   Elevi, studenți, profesori, bibliotecari etc. au participat la manifestație și ne-au demonstrat că a fi european înseamnă a da dovadă de cultură; înseamnă a poseda cunoștințe, maniere, individualitate și originalitate. La activitate au luat parte o mulțime de utilizatori fideli ai bibliotecii municipale și ai filialelor, de la mic la mare, cu toții încercând să aducă Europa la noi acasă, în țara noastră. A fost organizată și o bogată expoziție de carte, intitulată Scriitorii  noștri – porți deschise spre Europa. Este vorba de autorii basarabeni, ale căror opere au fost traduse în limbile europene. Spectatorii au avut și frumoasa ocazie de a  afla care sunt cele mai frumoase biblioteci din Europa. Putem afirma cu certitudine că promovarea valorilor europene ne-a reușit. Prin intermediul muzicii, a dansului, a versului am demonstrat că diversitatea culturală  ne unește și ne conferă titlul de europeni.

6 mai 2015

Cunoaştem Europa prin intermediul desenelor şi al poveştilor

   Este săptămâna Europei şi fiecare cetăţean conştient încearcă să contribuie într-o măsură cât mai mare la promovarea numelui UE, dar şi la cultivarea valorilor veritabile. Contribuie şi tinerii cititori ai bibliotecii "Liviu Rebreanu". Aceştia au ales desenul drept formă de reprezentare a părerii lor despre Uniunea Europeană. Elevii de la Liceul Teoretic "George Călinescu" au dat frâu imaginaţiei şi inventivităţii.
 Copiii au dovedit încă o dată că toţi suntem diferiţi. Unii au încercat să reprezinte drapelul Uniunii Europene, schiţând cu grijă cele 12 steluţe, de parcă ar crea imaginea un întreg univers.  Alţii au desenat locuri renumite din ţările europene, cum ar fi Turnul Eiffel din Franţa. E vorba de ţările în care elevii ar dori să călătorească. Copiii au demonstrat că posedă cunoştinţe despre UE, desenând drapelurile ţărilor membre.
   De asemenea, este necesar ca părinţii, bunicii, profesorii şi bibliotecarii  să pună accent pe rolul poveştilor în dezvoltarea fanteziei copiilor. E foarte bine ca micuţii să fie cunoscuţi cu poveştile noastre  populare. Dar pentru a obţine un vast nivel cultural, trebuie ca elevii să citească şi poveşti ale altor popoare. Considerăm că ţările membre ale UE posedă un bagaj vast de poveşti. Biblioteca "Liviu Rebreanu" şi-a pus drept scop să îi apropie pe copii de cultura estoniană. Astfel, micuţilor de la grădiniţa nr. 159 le-a fost lecturată povestea "Cel mai leneş băiat din lume". 

5 mai 2015

Îmbinăm utilul cu plăcutul prin intermediul jocului Europa Trivia

 
    Avem o ţară mică, dar atât de frumoasă, cu locuri pitoreşti şi cu oameni harnici. Ţara noastră e amplasată pe continentul european şi este firesc ca fiecare cetăţean al Republicii Moldova să cunoască cele mai importante aspecte ce caracterizează ţările  vecine. Pentru realizarea acestui scop, elevii clasei a VIII-a ,"C" de la Liceul "George Călinescu" au participat la jocul Europa Trivia. Jocul constă în acumularea unui număr concret de răspunsuri  într-un timp cât mai scurt posibil. Învingător este elevul care răspunde  primul, şi respectiv corect, la toate întrebările necesare. Întrebările fac parte din 6 categorii diferite: istorie, cultură, natură/tehnologie/ştiinţă, geografie, sport, diverse. Se subînţelege că întrebările sunt legate de toate ţările ce aparţin continentului european.
    Prin intermediul acestui joc copiii au realizat o generalizare a cunoştinţelor pe care le posedă. Trebuie să menţionăm că unele întrebări le-au creat elevilor bătăi de cap. Chiar dacă uneori se ciocneau cu oferirea unui răspuns incorect, copiii nu s-au decepţionat. Au acumulat o experienţă grozavă şi au aflat o mulţime de lucruri noi într-un timp scurt. Tinerii au dat dovadă de un interes sporit faţă de acest joc, în particular şi faţă de lumea înconjurătoare, în general. Atunci când răspunsul dat era unul incorect, vroiau numaidecât  să-l audă pe cel corect – pentru a reţine pe viitor şi pentru a nu a mai comite erori. Timpul s-a scurs pe neobservate, iar elevii au rămas impresionaţi de faptul că poţi învăţa ceva util şi cu ajutorul jocului.
   Observăm că jocul menţionat contribuie într-o măsură mare la dezvoltarea intelectuală a copilului (dar şi a maturului, ţinând cont de gradul de complexitate a unor întrebări). De asemenea, Europa Trivia dezvoltă spiritul de echipă şi abilitatea de a coopera cu cei din jur. Astfel, recomandăm tuturor practicarea jocurilor intelectuale. Nu uitaţi că ele  permit îmbinarea utilului cu plăcutul! 

4 mai 2015

Rolul Uniunii Europene pe scena mondială


    Dacă arunci o privire asupra hărții Europei, observi că țările ce o constituie sunt atât de diferite. Le deosebește mărimea teritoriului; gradul de acoperire cu ape, cu munți și cu câmpii; numărul de locuitori etc. În plus, toate țările europene denotă o gamă culturală diversă. Cu toate acestea, țările situate pe continentul european sunt promotoare ale acelorași valori.
   Tânăra generaţie este viitorul oricărei ţări. Din acest motiv elevii, studenţii trebuie stimulaţi să promoveze adevărata cultură europeană. Biblioteca joacă un rol primordial în educarea copiilor într-un stil european, într-un stil modernizat. Astfel, la Biblioteca ,,Liviu Rebreanu” s-au organizat discuţii şi dezbateri pe tema Rolul Uniunii Europene pe scena mondială. Pentru a sesiza rolul UE, este nevoie ca elevii să cunoască mai întâi de toate ce reprezintă aceasta. Astfel, au fost puse în discuţie următoarele întrebări: Ce este Uniunea Europeană?, Care sânt cele şase state fondatoare?, Cu ce scop s-a fondat Uniunea Europeană? etc. Copiii au fost activi, întrucât sunt interesaţi în atingerea progresului ţării noastre. S-a ajuns la concluzia că ţările membre ale UE constituie un tot întreg. Această idee a fost demonstrată în baza unui cerc format din drapelele ţărilor ce fac parte din Uniunea Europeană. La fel cum cercul semnifică perfecţiune, aşa şi unitatea ţărilor din UE simbolizează armonie şi echilibru. În urma discuţiilor înflăcărate, copiii au înţeles că unirea ne face mai puternici şi că doar în acest mod vom evolua pe scena mondială.